Manual de cățărare tradițională curată

Utilizarea protecțiilor pasive

Cuprinsul capitolului

La începuturile cățărării, singurele asigurări posibile erau cele oferite de elementele naturale din traseu: colți de stâncă, clepsidre, copaci sau pietrele încastrate în fisuri, peste care se lega o buclă de funie (adică echivalentul din cânepă al cordelinei actuale...). Imitând modelul naturii, prin anii '20 unii cățărători au început să ia cu ei în trasee pietre de diferite mărimi pe care le înțepeneau în fisuri pentru asigurare. După o vreme, cățărătorii s-au gândit să înlocuiască pietrele încastrate cu protecții refolosibile și au început să folosească pentru asigurare piese metalice de diferite forme legate cu bucăți de cordelină sau chingă, iar mai târziu cu cablu metalic.

Procesul îndelungat de îmbunătățire a acestor piese de echipament rudimentare a avut ca rezultat o întreagă categorie de protecții, care au fost denumite "pasive" datorită principiului lor comun de funcționare: împiedicarea deplasării pe direcția încărcărilor prin blocarea pozițională a unui corp rigid între pereții unei fisuri, într-o zonă în care aceasta se îngustează.

Datorită acestui mod de funcționare, eficiența protecțiilor pasive este condiționată de mărimea suprafeței de contact cu stânca (și implicit de felul în care forma lor se potrivește cu forma fisurii), de rezistența rocii și de direcția de solicitare și nu depinde de coeficientul de frecare cu stânca. De regulă, protecțiile pasive sunt simple, robuste, au rezistență mare și greutate mică și se montează cu ușurință, iar aceste calități le fac nelipsite de pe hamurile cățărătorilor care practică stilul tradițional.

Cu toate că standardele UIAA-124 și EN-12270 impun pentru protecțiile pasive o rezistență minimă de doar 2 kN, cele care sunt folosite în cățărarea liberă au în general rezistențe mai mari de 5-6 kN, iar rezistența minimă garantată a protecțiilor de mărimi medii și mari este de regulă de cel puțin 10 kN. De exemplu, nucile Black Diamond Stoppers #6 - 13 sunt garantate la 10 kN, nucile DMM Wallnuts #3 - 11 la 12 kN, iar în cazul altor tipuri de protecții pasive, încărcările suportate pot fi chiar și mai mari: 14 kN pentru hex-urile Wild Country Rockcentrics și 15 kN pentru Trango Big Bros.

Deși aceasta rezistență este net inferioară celei a ancorelor mecanice (care este de 25 kN conform standardului UIAA-123/EN-959), practica arată că o protecție cu rezistența mai mare de 8-9 kN montată corect în rocă sănătoasă rezistă fără probleme la solicitările care apar în condițiile reale din cățărare. (Chris Harmston, responsabil cu asigurarea calității produselor firmei americane Black Diamond, afirmă că în cei opt ani în care a investigat cauzele accidentelor produse în cățărare nu a văzut niciodată o nucă medie/mare distrusă în cazul unei căderi în coardă).

Totuși, uneori protecțiile pasive cedează, dar cauzele principale sunt calitatea slabă a rocii, poziționarea deficitară a protecției în fisură sau aprecierea greșită a direcției solicitărilor, iar acestea nu depind de rezistența echipamentului ci de competența cățărătorului respectiv în alegerea amplasamentului și în montarea corectă a protecției.


TOP


Nucile - cele mai simple protecții pasive

Prin anii '50, niște cățărători englezi au avut ideea să lege bucăți de cordelină prin găurile unor piulițe din oțel de diferite mărimi pe care le-au înțepenit în fisuri pentru asigurare, inventând probabil primele protecții refolosibile.

De la piulițele originare provine și numele folosit acum pentru tipul de protecții pasive derivat din acestea: "nuts", care în engleză înseamnă "piulițe" dar și "nuci". În România este folosită traducerea greșită "nuci", care nu are nicio legătură cu sensul corect, dar această denumire a devenit atât de uzitată, încât o voi adopta și eu în continuare.

Pe parcursul dezvoltării lor, nucile au suferit numeroase modificări și îmbunătățiri, trecând de la piulițele hexagonale la forma de trunchi de piramidă, care ulterior a fost rafinată prin curbarea fețelor, optimizarea unghiurilor și eliminarea surplusului de metal pentru micșorarea greutății. De asemenea, bucla din cordelină a fost înlocuită cu cablu metalic care este mai rigid, mai rezistent și mai puțin voluminos.

Nuci

Cu toate aceste îmbunătățiri, nucile au rămas totuși cele mai simple mijloace pasive de asigurare: o nucă este compusă dintr-un corp metalic mai larg la partea de sus și mai îngust la bază, a cărui geometrie permite împănarea lui în fisurile cu formă adecvată și din cablul din oțel folosit pentru asigurare, ale cărui capete pot fi îmbinate prin sertizarea unui manșon metalic sau la unele modele pot fi chiar lipite în corpul nucii, folosind aliaje pentru sudură.

Pentru corpul nucii se folosesc aliaje ușoare cu aluminiu și uneori bronz sau chiar oțel pentru mărimile "micro". (Exista chiar și niște nuci din material plastic fabricate în Ucraina, dar nu cred că acestea oferă avantaje sau că au un viitor).

Pentru că o anumită nucă poate fi montată doar în fisurile care au deschideri corespunzătoare dimensiunilor ei, fabricanții produc seturi de mai multe nuci de mărimi diferite, care de regulă acoperă în mod continuu un interval de deschideri de fisuri de la 3-5 mm până la 35-40 mm. În mod obișnuit, nucile care compun un asemenea set sunt numerotate și de cele mai multe ori sunt colorate diferit, pentru facilitarea identificării lor.Micronuts

Totuși, nucile "micro" care pot fi folosite în fisurile de 3-8 mm au rezistență redusă, în mare parte datorită diametrelor mici ale cablurilor folosite. De regulă, mărimile cele mai mici sunt garantate doar pentru 2-3 kN și sunt folosite pentru înaintare în cățărarea artificială, situație în care sunt încărcate doar cu puțin peste greutatea cățărătorului.

Chiar dacă rezistența acestor nuci ar fi mai mare, cum este cazul celor din imagine, care sunt garantate la 6-8 kN, distribuirea forțelor generate în cazul opririi unei căderi pe suprafața foarte mică de contact cu stânca a acestor nuci poate genera presiuni mari, care pot duce la sfărâmarea locală a rocii sau la deformarea plastică a corpului nucii, ceea ce ar compromite rezistența asigurării.

Din această cauză, nucile de dimensiuni mici sunt în general recomandate doar pentru asigurări pe distanțe scurte în zone cu factor de cădere mic sau pentru înglobarea în sistemele mai complicate de asigurare, în general marginale, în care încărcările sunt distribuite între mai multe protecții care să funcționeze împreună.

Offsets

Gândind în afara tiparelor, Hugh Banner, fondatorul companiei HB Climbing din Wales, a inventat niște nuci ale căror forme neobișnuite permit montarea lor în fisurile deschise sau cu forme neregulate întâlnite frecvent în trasee, pentru care nucile obișnuite nu sunt eficiente.

Modelul respectiv, la care laturile opuse au dimensiuni diferite pentru a se adapta mai bine la forma fisurilor deschise, s-a numit "HB Offset". În prezent, modelul este fabricat cu mici modificări de DMM sub numele "Alloy Offsets" (imaginea alăturată), dar și alte firme au scos pe piață copii mai mult sau mai puțin reușite (Rock Empire, Black Diamond) sau modele proprii (Wild Country Superlight Offset Rocks).

Aceste nuci, deși pot părea mai pretențioase, se dovedesc adesea a fi singurele protecții solide care pot fi montate în anumite fisuri. Din aceasta cauză, recomand completarea nucilor "normale" folosite în mod obișnuit cu cel puțin un set de nuci Offset.

Montarea corectă a nucilor

Pentru ca o nucă să fie montată corect, trebuie să fie îndeplinite simultan următoarele condiții:


Nucile pot fi montate în două poziții, pe latura lungă sau pe cea scurtă (normal sau transversal), iar unele mărimi de nuci (de regulă cele mici) au rezistențe diferite pentru cele două poziții de montare. Atunci când alegi o nucă pentru o anumita fisură, prima opțiune trebuie să fie montarea ei în poziția normală, care oferă cea mai mare suprafață de contact cu stânca și implicit, cea mai mare rezistență.

Poți folosi totuși o nucă montată transversal atunci când mărimea respectivă nu mai este disponibilă (de ex. a fost montată mai jos) sau în cazuri specifice, cum ar fi atunci când fisura nu este suficient de adâncă. De asemenea, atunci când fisura se lărgește spre interior, nuca se poate introduce în fisură pe latura scurtă, se rotește cu 90 de grade în jurul axului cablului, astfel încât să se poziționeze transversal, apoi se trage spre exterior pentru a se împăna între pereții fisurii.

Aproape toate modelele actuale de nuci au fețe curbate, care se adaptează mai bine la formele pereților fisurii. În cazul în care fisura are o linie sinuoasă, nuca se montează cu curbura orientată spre stânga sau spre dreapta, în poziția care oferă suprafața maximă de contact.

În cazul nucilor de dimensiuni mici (care de cele mai multe ori au fețe plane), datorită deschiderii reduse a fisurii care îngreunează inspectarea vizuală a amplasamentului și datorită suprafeței mici de metal aflate în contact cu stânca, poziționarea în fisură trebuie făcută cu mare atenție. În principiu, dacă amplasamentul unei nuci "micro" nu este perfect, trebuie să consideri că asigurarea respectivă este inutilă.

Pentru fisurile deschise spre exterior sau cu forme neregulate se pot folosi nucile "offset" care datorita formelor lor asimetrice se adaptează bine la pereții acestor fisuri (de multe ori, acestea sunt singurele protecții care pot fi montate în aceste amplasamente). De asemenea, unele modele de nuci "normale" (de ex. DMM Wallnuts, Wild Country Rocks) au fețele laterale neparalele pentru a putea fi folosite ca nuci offset în orientarea transversală.

Nucile se pot folosi și în fisurile orizontale, dacă acestea au forme adecvate. În acest caz, nuca se introduce printr-o porțiune mai largă a fisurii, după care se deplasează lateral până într-o zonă în care fisura se îngustează spre exterior, în care să se poată împăna. În aceasta poziție, cablul nucii va fi încărcat peste marginea fisurii, iar în cazul unei căderi ar putea fi deteriorat, așa că este bine să eviți pe cât posibil să poziționezi cablul peste muchii ascuțite.

Metoda uzuală de montare a nucilor

În mod obișnuit, nucile se poartă pe ham grupate cate 5 - 8 (în funcție de mărimea lor) pe cate o carabinieră mai largă, astfel încât să ai la îndemână mai multe mărimi pe care să le încerci în caz că nu ai apreciat corect dimensiunea fisurii.

Un posibil mod de organizare a unui set de 10-12 nuci este gruparea mărimilor mici-medii pe o carabinieră și a celor mari pe altă carabinieră. În acest caz, poate fi util să ai niște "dubluri", astfel încât mărimile nucilor de pe cele două carabiniere să se suprapună un număr sau două (de ex. #1 - #8 și #7 - #11), pentru cazul în care apuci de pe ham carabiniera "greșită".

Atunci când vrei să montezi o nucă, iei de pe ham carabiniera cu mărimile de care ai nevoie și o izolezi din mănunchiul de nuci pe cea despre care crezi că se potrivește cel mai bine cu forma și dimensiunile fisurii. Pentru aceasta, apuci nuca respectivă de cablu și le lași pe celelalte să atârne în carabinieră.

Nuca aleasă se introduce printr-o porțiune mai largă a fisurii, apoi se deplasează cu grijă până la împănarea ei în zona îngustată. Pentru aceasta, trebuie să privești cu atenție în interiorul fisurii pentru a controla felul în care se realizează contactul cu pereții. Dacă după toate încercările de a poziționa nuca în fisură nu ești mulțumit de rezultat, cea mai bună soluție este să scoți nuca respectivă și în locul ei să încerci o altă mărime sau un alt model mai potrivit cu deschiderea și cu forma fisurii sau să cauți un alt amplasament.

Atunci (și doar atunci!) când ești satisfăcut de poziția nucii (suprafață de contact, orientare etc.), poți să o înțepenești printr-o smucitură ușoară, astfel încât să nu fie dislocată de mișcările corzii. Pentru aceasta, apuci mănunchiul de nuci care atârnă de carabinieră, îl ridici ușor și tragi brusc de el în jos. Dacă totuși ai dubii în privința stabilității protecției (sau dacă vrei să-i creezi probleme secundului, care va trebui să o recupereze...) poți fixa nuca prin smucituri mai energice.

În continuare, desfaci carabiniera cu celelalte nuci și o pui la loc pe ham, apoi asiguri coarda folosind o buclă de lungime corespunzătoare. Datorita relativei rigidități a cablului cu care sunt prevăzute, în general nucile sunt sensibile la mișcările corzii, așa că este de preferat ca pentru asigurarea lor să folosești bucle mai flexibile sau ceva mai lungi.

Exemple

În imaginile de mai jos sunt câteva exemple de nuci montate corect. În cazul nucii portocalii se observă că datorita curburii acesteia, care se potrivește perfect cu forma fisurii, contactul cu stânca se realizează pe întreaga suprafață disponibilă. În cealaltă imagine este o nuca Black Diamond de mici dimensiuni cu fețe plane care se reazemă pe pereții fisurii pe întreaga suprafață, iar în partea dreaptă a amplasamentului, o margine a fisurii împiedică smulgerea nucii spre exterior.

Nuca de marime medie cu fetze curbeNuca  de mici dimensiuni cu fetze plane


În stânga imaginii de mai jos este o nucă DMM Wallnut montată într-o fisură care se lărgește spre exterior, a cărei suprafață de contact cu pereții fisurii este insuficientă. În dreapta imaginii este o nucă DMM Alloy Offset de mărime echivalentă montată în aceeași poziție. Se observă că acest model se potrivește perfect în fisură, iar contactul cu pereții fisurii se realizează pe întreaga suprafață a fețelor nucii.

Nuca offset


TOP

Hex-uri

În anumite poziții, unele tipuri de protecții funcționează parțial sau total datorită efectului de camă obținut prin aplicarea excentrică a solicitărilor. În acest caz, corpul protecției are tendința să se rotească într-o poziție în care are dimensiuni ceva mai mari, ceea ce are ca efect înțepenirea acestuia între pereții fisurii. Tipurile de protecții pasive descrise în continuare în acest capitol - Hex, Tricam și Big Bro - fac parte din această categorie.

Cu toate ca principiul lor de funcționare este ușor diferit de cel al nucilor, camele funcționează tot printr-o formă de blocare pozițională, motiv pentru care și acestea sunt considerate protecții pasive, iar standardul UIAA-124 care stabilește condițiile de testare și rezistențele minime pentru nuci are o secțiune și pentru came, care sunt clasificate în aceeași categorie.

Rockcentric si Curved Hex

În timp, forma hexagonală a piulițelor folosite pentru asigurare prin anii '50 a evoluat și în altă direcție decât cea care a dus la apariția nucilor actuale. Rezultatul este secțiunea folosită în prezent pentru protecțiile pasive de dimensiuni mari numite hex-uri, care pot fi folosite în fisuri de până la 70-75 mm.

În imaginea alăturata sunt două modele de hex-uri cu secțiuni diferite, dar cu dimensiuni similare: Wild Country Rockcentrics #8 cu buclă Dyneema și Metolius Curved Hex #9 cu cablu metalic.

Datorită îmbunătățirilor funcționale, asemănările cu hexagonul inițial au ajuns să fie destul de vagi: fețele opuse sunt curbate și neparalele, iar secțiunea este asimetrică pentru a permite mai multe posibilități de utilizare. În două dintre pozițiile de montare, aceasta formă elaborată le oferă hex-urilor și avantajul efectului de camă obținut prin aplicarea excentrică a încărcărilor, ceea ce permite montarea lor în fisuri cu fețe aproape paralele.

Montarea hex-urilor

Hex-urile se dovedesc foarte eficiente în fisurile care sunt prea largi pentru nuci și prea neregulate pentru montarea friend-urilor (motiv pentru care eu le consider indispensabile în multe dintre traseele desfășurate pe calcar și pe conglomerat).

Mai mult, datorită efectului de camă, hex-urile pot fi montate chiar și în anumite fisuri cu pereți netezi și aproape paraleli, în care de multe ori pot înlocui cu succes friend-urile, dacă acestea nu sunt disponibile sau trebuie "economisite" pentru continuarea traseului. (Cum crezi ca s-au descurcat cățărătorii până în '78, când au fost inventate friend-urile?!)

Pozitii de montare a hex-urilor

Datorită secțiunii lor asimetrice, hex-urile oferă patru poziții diferite de montare. Poziția din stânga imaginii de alături este mai puțin folosită din cauza instabilității protecției, dar este totuși utilă în cazul fisurilor largi, care au o zonă cu marginile exterioare foarte apropiate, caz în care împănarea hex-ului (introdus printr-o porțiune mai largă a fisurii) nu mai este necesară.

Următoarele două poziții sunt cele în care hex-ul se fixează prin efectul de camă pe una dintre cele două dimensiuni diferite, iar ultima este poziția transversală, în care hex-ul funcționează în mod pasiv, ca o nucă obișnuită de dimensiuni mari.

Hex-urile se montează în mod similar cu nucile, prin împănarea lor în fisuri care se îngustează în sensul încărcărilor anticipate, dar spre deosebire de acestea, pentru pozițiile care folosesc efectul de camă pentru blocarea pozițională, îngustarea fisurii nu mai trebuie să fie chiar atât de pronunțată (pereții fisurii pot fi aproape paraleli). Pentru că hex-urile sunt de regulă destul de mari și sunt adesea echipate cu bucle din chingă flexibilă, pentru montarea lor se apucă corpul hex-ului cu degetele și se manevrează prin fisură până în poziția în care se va înțepeni.

Exemple

Mai jos sunt trei exemple de amplasamente în fisuri largi ale unor DMM Torque Nut. În toate situațiile, contactul cu pereții fisurii este foarte bun, garantând o rezistență maximă a asigurării. În primele două fotografii, hex-ul este montat în poziție normală, respectiv transversală și funcționează pasiv, la fel ca o nucă, iar în ultima apare și efectul de camă, care fixează și mai bine hex-ul în fisură atunci când acesta este supus încărcărilor aplicate excentric. Datorită acestui efect de camă, de multe ori hex-urile pot înlocui cu succes friend-urile în fisurile cu pereți aproape paraleli, dacă acestea nu (mai) sunt disponibile sau trebuie "economisite" pentru continuarea traseului.

Hex in poziție normală Hex montat transversal Hex in poziție de camă



TOP

Tricame

CAMP Tricams

Pentru fisurile cu fețe paralele (dar nu lipsite de relief) au fost concepute protecții pasive care exploatează "filonul" efectului de camă folosit prima dată la hex-uri.

Din această categorie fac parte și "Tricams", create în 1973 de Greg Lowe după o idee a lui Vitaly Abalakov, care în anumite cazuri (de exemplu în alveolele din conglomerat sau din calcar) sunt printre puținele soluții eficiente de asigurare. (Probabil că numele acestor protecții se datorează faptului că este vorba despre niște came care se montează astfel încât să aibă trei puncte de contact cu pereții fisurii).

Actualmente, tricamele sunt fabricate de firma italiană CAMP în 13 mărimi (de la 10 la 140 mm), dintre care cele mai folosite sunt cele patru mărimi de la #0.5 la #2, care sunt vândute și ca un set separat (cel din imaginea alăturată). Mărimile mari sunt în general evitate de cățărătorii de trad din cauza instabilității lor notorii în fisuri, dar acestea se dovedesc totuși utile în cățărarea alpină sau hivernală, unde sunt uneori folosite în locul friend-urilor, care nu pot fi montate în fisuri înghețate. De asemenea, CAMP a scos recent pe piață și modelul Tricam Evo, care față de modelul precedent oferă încă o posibilitate de montare pasivă (transversal). Evo este fabricat în patru mărimi, de la #0.25 la #1.5, care acoperă deschideri de fisuri de la 15 la 40 mm.

Montarea tricamelor

Tricamele oferă două poziții diferite de montare, camă sau nucă, dar rezistențele specifice diferă simțitor: dacă în poziția de camă axul de fixare a chingii se reazemă pe o secțiune mare de metal, în cea de nucă axul va solicita la întindere o secțiune mult mai mică, iar din această cauză rezistența în aceasta poziție va fi redusa la jumătate (conform datelor furnizate de fabricant).

Tricam in pozitie de cama

Pentru o fixare eficientă, tricamele au nevoie de trei puncte de contact: unul pe vârful piramidal de sprijin (în jurul căruia pivotează corpul camei atunci când se înțepenește în fisură) și două puncte de contact pe cele doua muchii proeminente și paralele (șinele) aflate pe partea opusă.

Pentru montarea în poziția de camă, chinga de asigurare se așează în canalul dintre șinele camei, iar aceasta se introduce în fisură cu capătul în care se află știftul de fixare a chingii îndreptat în sus.

Se reazemă vârful camei pe o rugozitate sau adâncitură de pe un perete al fisurii, iar șinele camei se sprijină pe peretele opus, în poziția care oferă cea mai bună suprafață de contact, apoi se fixează cama pe poziție printr-o smucitură puternică aplicată asupra buclei de asigurare.

Tricama din imaginea alăturată este montată corect, cu vârful fixat într-o alveolă, iar cele două șine ale camei reazemă pe o zonă plană a peretelui opus al fisurii.

Tricam in pozitie de nuca

Datorita modului lor de rezemare în fisură, care necesită doar trei puncte de contact, tricamele pot fi montate în poziția de nucă în fisuri cu forme neregulate, în care multe dintre nucile obișnuite nu ar putea fi poziționate corect.

Deși cele trei puncte de contact oferă stabilitate, la montarea în această poziție trebuie urmărita și realizarea unei suprafețe de contact cât mai mare și o cât mai bună adaptare a tricamei la forma fisurii.

În figura alăturată este o tricamă poziționată pasiv care îndeplinește aceste condiții: forma neregulată a fisurii îmbracă aproape perfect conturul camei oferind o suprafață mare de contact, iar marginea din stânga fisurii împiedică smulgerea spre exterior a protecției.

Totuși, pentru aceasta poziție, cama folosita (C.A.M.P. Tricam # 0.5) are o rezistență maximă de doar 6kN, care poate fi insuficientă pentru oprirea unei căderi în coardă cu factor mare.

Tricam in alveola

Probabil că cel mai folositor mod de utilizare a tricamelor este asigurarea în fisuri orizontale sau în alveole, în care de multe ori acesta este singurul tip de protecție care poate fi folosit.

Pentru astfel de asigurări, cama se va poziționa cu vârful pe partea de jos a fisurii sau alveolei, având grijă ca acesta să se sprijine pe o zonă reliefată care să-l fixeze pe poziție, iar șinele camei se vor rezema de preferință pe o zonă plană în partea de sus. Cama se fixează printr-o smucitură a chingii de asigurare.

Montarea în acest fel poziționează chinga de asigurare astfel încât aceasta să frece cât mai puțin pe marginea de jos a fisurii sau a alveolei, care ar putea să o deterioreze, dar în funcție de condițiile amplasamentului, tricama poate fi poziționată și invers, cu chinga în partea de jos.

În general, chinga de asigurare montată pe tricame este suficient de lungă și de flexibilă pentru a permite asigurarea cu o singură carabinieră, fără ca mișcările corzii să afecteze stabilitatea protecției, dar la nevoie aceasta poate fi extinsă cu o buclă de asigurare.


TOP

Big Bro

Big Bro

Pentru fisurile foarte largi (până la 30 cm !), cu fețe paralele, pentru care - cu excepția unor friend-uri mari, grele și scumpe - nu prea există protecții adecvate, Craig Luebben a inventat în 1984 un dispozitiv compus din două tuburi telescopice, acționate de un arc, pe care l-a numit "Big Bro" (după celebrul "Big Brother is watching you" din romanul "1984" al lui George Orwell).

Dispozitivul este fabricat de firma americană Trango în patru mărimi, iar în imaginea din dreapta sunt două dintre acestea: #1 (deschis) și #2 (comprimat). Până nu demult, setul complet cuprindea și mărimile #.5 și #5 (care ajungea până la 47 cm), dar acestea au fost scoase din fabricație.

Capetele tuburilor sunt paralele și tăiate oblic față de axul lor longitudinal, ceea ce permite montarea dispozitivului în fisuri astfel încât capătul în care este legată bucla de asigurare să fie mai sus, favorizând efectul de camă. După expandarea tuburilor în fisură prin apăsarea pe un buton, poziția lor relativă este blocată cu ajutorul unui colier care se înșurubează pe tubul interior, care este filetat.

Nodul pescaresc triplu

Cu toate că dispozitivul conține un arc și piese mobile, la fel ca protecțiile active, acestea nu contribuie în mod activ la menținerea dispozitivului în fisură sau la transmiterea încărcărilor asupra stâncii. După montarea în fisură, Big Bro se comportă în mod similar cu o protecție pasivă de tip camă: încărcarea aplicată excentric pe capătul aflat mai sus încearcă să rotească dispozitivul în fisură, producând blocarea lui între pereții acesteia.

Big Bro este livrat fără bucla de asigurare necesară. Pentru aceasta, fabricantul recomanda cordelina de 5,5 mm cu rezistența de 14-15 kN (Spectra, Dyneema, Technora etc.), care trebuie cumpărată separat și montată de către utilizator. Echipat cu aceasta cordelină și montat corect, un Big Bro poate suporta încărcări de până la 15 kN.

Bucla de asigurare va avea cca. 30-35 cm lungime (pentru o buclă este nevoie de 120-130 cm de cordelină) și va fi legată cu nodul pescăresc triplu din imaginea alăturată, care este recomandat de fabricanții acestui tip de cordelină. Pentru siguranță, capetele libere trebuie să depășească nodul cu cel puțin 7-8 cm.

Montarea protecțiilor Big Bro

Big Bro

Pentru montarea optimă a unui Big Bro, pereții fisurii trebuie să fie paraleli și lipsiți de denivelări pronunțate, astfel încât capetele tuburilor să se sprijine pe stâncă pe întregul lor contur.

În imagine este un Big Bro #2 montat corect într-o fisură de cca. 12-13 cm deschidere. În același loc s-ar fi putut monta un friend Black Diamond C4 #5 sau #6, care este mult mai greu, ocupă mai mult loc pe ham și costă mai mult.
Dispozitivul se introduce în fisură în poziție închisă, se reazemă cu capătul tubului mobil (cel care este filetat) pe un perete al fisurii, de preferat în jurul unei proeminențe care să-l fixeze pe poziție, apoi se apasă butonul de deblocare și se destinde lent până când celalalt capăt atinge peretele opus.

La montare, este de preferat ca Big Bro să fie rezemat mai întâi pe peretele din dreapta fisurii, astfel încât frecarea corzii peste colierul de fixare să nu producă deșurubarea acestuia.

Capătul tubului exterior prin care este legată bucla de asigurare se poziționează pe peretele opus al fisurii astfel încât să fie ceva mai sus decât celalalt capăt și să fie rezemat pe stâncă pe întreaga sa suprafață. După poziționare, se înșurubează cât mai strâns colierul de blocare, iar dispozitivul se fixează pe poziție printr-o smucitură aplicată în bucla de asigurare.

În general, stabilitatea unui Big Bro montat corect nu este afectată de mișcările corzii, așadar acesta poate fi asigurat cu o carabinieră simplă, direct în bucla de cordelină cu care este echipat.

O demonstrație a felului în care se montează Big Bro poate fi văzută pe YouTube: Big Bro Video


TOP

Alcatuirea "rack-ului" de protecții pasive

În general, necesarul de echipament diferă în funcție de traseu, de zona de cățărare sau de tipul de rocă, dar atunci când te pregătești pentru o ascensiune este bine să ai de unde alege. Pentru aceasta, trebuie să-ți formezi un "rack" cât mai eficient, care să-ți ofere toate posibilitățile de asigurare pe care le consideri necesare.

În lipsa unei traduceri suficient de concise în limba română, pentru a defini întregul echipament folosit în cățărarea tradițională sau doar o anumită categorie de protecții, am păstrat termenul american "rack" (cf. Wiktionary: a climber's set of equipment for setting up protection and belays, consisting of runners, slings, carabiners, nuts, Friends, etc.)

Astfel, în continuare voi folosi "rack-ul de protecții pasive sau active", "rack-ul necesar într-un traseu" sau "rack-ul unui cățărător" pentru a mă referi la echipamentul respectiv luat în ansamblu.

Pentru alcătuirea rack-ului nu există rețete universal valabile. Fiecare cățărător își va alege tipul, mărimea și numărul protecțiilor în funcție de preferințele personale, de specificul zonelor de cățărare pe care le frecventează, de încrederea pe care o are în protecțiile respective, de greutatea echipamentului sau de alte criterii asemănătoare.

Pentru început, poți să-ți alcătuiești un rack format exclusiv din protecții pasive, pe care le vei alege astfel încât să acopere posibilitățile de asigurare care apar cel mai frecvent în traseele pe care te cațeri în mod obișnuit sau pe care intenționezi să le parcurgi (în această privință, poate fi o idee bună să contactezi cățărătorii care au urcat deja traseele respective...). Ulterior, pe măsură ce capeți experiență, la acestea poți adăuga alte protecții despre care vei fi descoperit că ar fi fost utile în traseele pe care le-ai urcat.

Nu trebuie să-ți procuri tot echipamentul de la început. Pornește de la ceea ce consideri a fi minimumul necesar (de obicei unul sau două seturi de nuci), iar atunci când va deveni necesar, rack-ul poate fi completat cu hex-uri care să acopere deschiderile mari de fisuri, nuci "micro" pentru cele înguste sau modele specializate, cum sunt cele "offset". Pentru zonele în care sunt frecvente alveolele sau fisurile orizontale pot fi utile tricamele, în timp ce pentru fisurile foarte largi, cu pereți netezi și paraleli, ai putea avea nevoie de Big Bro.

Orientativ, în imaginile de mai jos este rack-ul meu de protecții pasive, care acoperă mărimile de fisuri de la 4 mm la 300 mm. Acest rack îmi oferă 3-4 opțiuni de asigurare diferite pentru orice dimensiune de fisură din intervalul 5 - 25 mm, dar pentru deschiderile mai mari numărul protecțiilor pasive disponibile scade, pentru că de multe ori în aceste fisuri sunt mai eficiente friend-urile.

"Calul de bătaie" îl constituie nucile DMM Wallnuts și cele două seturi de nuci DMM Alloy Offset. Pentru a deosebi mai ușor cele două modele de bază și pentru a le organiza mai repede în regrupări, fiecare pe carabinierele lor, am înlocuit tecile din material plastic termoretractabil transparent montate din fabrică peste zona sertizării cablului cu altele colorate: roșu pentru Offsets și galben pentru Wallnuts.

Dacă în traseu am nevoie de nuci mai mici, folosesc DMM I.M.P., BD Micronuts sau preferatele mele, DMM Brass Offset (carabiniera din dreapta fotografiei de mai jos).

Rack-ul meu de nuci

Pentru fisurile largi (până la 75 mm) sunt foarte utile și hex-urile DMM Torque Nuts, pe care la nevoie le suplimentez cu cele trei nuci Wild Country Rocks (#12 - #14) din partea stângă a fotografiei, iar pe conglomerat și pe anumite tipuri de calcar iau întotdeauna cu mine setul de CAMP Tricams (cele cinci mărimi de la #0.5 la #2,5), care sunt printre puținele protecții care pot fi montate în mod eficient în alveole.

Dacă forma fisurii permite, pentru deschideri mai mari de 75 mm de multe ori prefer să folosesc Big Bros, chiar dacă se montează ceva mai greu decât friend-urile, pentru că sunt mai ușoare (și mai ieftine) decât acestea, iar stabilitatea lor nu este afectata de mișcările corzii, așa cum se întâmplă cu friend-urile de dimensiuni mari (oricum, pentru fisuri intre 90 și 300 mm nu am alte protecții în afară de Big Bros, dar nici n-am simțit prea des nevoia de mai mult).

Protectii pasive cu efect de cama



TOP

Verificarea periodică a protecțiilor pasive

În timpul cățărării, echipamentul folosit poate suferi deteriorări care să-i scadă eficiența și siguranța. Din aceasta cauză este necesară verificarea periodică a protecțiilor, urmată de înlocuirea parților degradate (dacă acest lucru este posibil) sau de scoaterea din uz a protecțiilor care nu mai prezintă siguranță.

Orice protecție deteriorată, uzată excesiv sau în care nu mai ai încredere 100 % trebuie să fie scoasă din uz. Siguranța ta și a echipei de coardă este mai prețioasă decât costul înlocuirii echipamentului deteriorat.

DMM Offset Brass

Atunci când inspectezi starea protecțiilor pasive trebuie să verifici următoarele elemente: