Manual de cățărare tradițională curată

Posibilitățile naturale de asigurare

În anumite zone de cățărare se întâlnesc frecvent diferite elemente naturale destul de solide care pot fi folosite pentru asigurare sau pentru construirea unei ancore de regrupare: pietre încastrate în fisuri, colți de stâncă, clepsidre, copaci sau arbuști etc. Aceste protecții naturale trebuie să fie identificate și exploatate de capul de coardă în scopul suplimentării și/sau economisirii protecțiilor mobile de pe ham.

Pentru asigurarea protecțiilor naturale se folosesc bucle cusute din chingă de diferite lungimi sau bucle înnodate din cordelină cu diametrul de minimum 7 mm (care are o rezistență minimă de 9,8 kN conform standardelor UIAA-102/EN-564) sau din chingă cu rezistență similară. Aceste bucle pot fi echipate cu carabiniere simple sau pot fi extinse cu câte o buclă de asigurare, în funcție de necesități.

Atunci când folosești protecțiile naturale, trebuie să ai grijă să pozitionezi buclele de asigurare astfel încât acestea să nu se frece de muchii ascuțite care ar putea să le taie, iar carabinierele să nu fie solicitate în poziții periculoase (încărcări triaxiale, coarda peste clapetă, pârghie peste muchii etc.) în care rezistența lor ar fi mult mai mică decât cea normată.

În cazul în care formațiunile stâncoase au muchii foarte ascuțite care nu pot fi evitate (cum se întâmplă de exemplu în anumite zone din Dolomiți), se pot folosi bucle din cordelină cu miez din Kevlar sau Aramid (înnodate cu nod triplu pescăresc!) care este mult mai rezistentă la tăiere decât cea din Nylon. În același scop, se pot folosi anourile cusute din cordelină cu miez din Aramid produse de unele firme, care însă sunt ceva mai scumpe.

Atenție, cordelina cu miez din Kevlar nu trebuie să fie confundată cu cea din Dyneema, care, deși are o rezistență similară, se taie mult mai ușor și are o temperatură de topire destul de mică (145 °C) în comparație cu Kevlar-ul care rezistă până la 500 °C.

În timpul cățărării, este posibil să găsești protecții naturale în care se află deja bucle de chingă sau de cordelină montate de alte echipe care au urcat traseul înaintea ta. Aceste bucle trebuie să fie întotdeauna tratate cu suspiciune, pentru că nu poți să știi ce materiale au fost folosite, de cât timp sunt acolo și ce încărcări mai sunt capabile să suporte. Chiar dacă chingile sau cordelinele găsite par a fi în stare bună, înlocuiește-le cu altele noi!

De asemenea, faptul că o anumita protecție naturală (clepsidră, arbust etc.) a fost folosită și de alți cățărători nu reprezintă o garanție că aceasta este sigură. Verific-o atent înainte de a o folosi pentru asigurare!

Pietre încastrate

Probabil că bolovanii sau pietrele încastrate în fisuri sunt posibilitațile naturale de asigurare cel mai frecvent  întâlnite, dar înainte de a le folosi trebuie să verifici cu grijă rezistența și stabilitatea lor în fisură:


Asigurarea pietrelor încastrate se face cu ajutorul unei bucle din chingă sau din coardă/cordelină. Bucla se trece peste piatră, apoi capetele ei se trec unul prin celalalt pentru a forma un laț (în cazul în care se prind ambele capete ale buclei în carabinieră, există riscul ca aceasta să fie încărcată peste clapetă).

Protectii naturale

De asemenea, asigurarea se poate face și cu o bucată de chingă, coardă sau cordelină de lungime suficientă, ale cărei capete sunt înnodate cu un nod dublu pescăresc sau cu un nod pentru chingă (în funcție de material), după ce aceasta a fost trecută peste piatra încastrată

Totuși, aceasta metodă este folosită mai mult în cazul buclelor care rămân "în situ" (de ex. bucle de rapel) sau in extremis atunci când nu dispui de o buclă închisă de lungimea necesară, pentru că în cazul încărcării buclei, va fi foarte dificil să mai desfaci nodul pentru a o recupera.

(Atenție, bucla "in situ" din imagine nu este legată corect! Nodul "EDK" folosit se poate desface atunci când este solicitat în acest fel. De regulă, asemenea bucle găsite în traseu trebuie să fie înlocuite, chiar dacă arată încă destul de bine. Dacă totuși alegi să le folosești, buclele trebuie să fie verificate temeinic înainte de a le asigura).

Un alt aspect de care trebuie să ții cont atunci când folosești o asemenea asigurare este felul în care se va comporta piatra încastrată în cazul solicitării ei prin intermediul buclei pe care ai montat-o: aceasta trebuie să rămână stabilă, să nu alunece sau să se rostogolească prin fisură. Astfel, poate fi o idee bună să încerci să obții un efect de camă prin legarea laterală a buclei, într-una dintre zonele de contact cu peretele al pietrei încastrate, astfel încât aceasta să se înțepenească și mai tare în cazul încărcării ei.

Clepsidre

Clepsidra

Procesele de formare sau proprietățile chimice și mecanice ale unor tipuri de rocă (de ex. calcar, gresie) favorizează uneori apariția unor galerii în miniatură, acolo unde două găuri ajung să comunice în interiorul stâncii. Aceste formațiuni sunt numite "clepsidre" și pot constitui asigurări solide și multi-direcționale.

(În imagine este una dintre multele clepsidre din gresie folosite pentru asigurare în traseul Barraud din Wadi Rum, Iordania).

Rezistența clepsidrelor este determinată de mărimea secțiunii de rocă dintre găuri și de proprietățile mecanice ale rocii respective. În principiu, dacă o asigurare "Abalakov" (care practic este tot o clepsidră) folosită în cățărarea pe gheață poate suporta o încărcare de până la 10-12 kN, o secțiune de rocă solidă de mărime similară ar trebui să reziste chiar și mai mult (dar decizia de a folosi sau nu o anumită clepsidră rămâne la latitudinea cățărătorului...).

Asigurarea în clepsidre se face prin trecerea unui anou din chingă sau a unei bucle de cordelină prin interiorul lor. Capetele anoului se trec unul prin celălalt pentru a forma un laț (la fel ca în cazul din fotografie), astfel încât să se evite încărcarea triaxială sau peste clapetă a carabinierei, care s-ar putea produce în cazul conectării carabinierei pe ambele capete ale anoului.

Termenul anou (din fr. "anneau") se referă la buclele formate dintr-o bucată de chingă ale cărei capete sunt cusute împreună. Cel mai frecvent, în cățărarea trad se folosesc anouri de 60 cm și 120 cm, dar pe piață există anouri cu lungimi de până la 400 cm (pe care fabricanții le recomandă pentru construirea regrupărilor). Conform standardelor UIAA-104/EN-566, toate tipurile de anouri trebuie să aibă o rezistență minimă la tracțiune de 22 kN.

Pentru găurile mai înguste, pentru tragerea buclei prin clepsidră se poate folosi cârligul unui extractor de nuci. De asemenea, poți încerca să împingi în clepsidră porțiunea pe care se află cusătura anoului, care este mai rigidă, dacă aceasta este suficient de subțire pentru a trece prin gaură (în acest caz, probabil că trebuie să folosești un anou din chingă Dyneema de 8 mm).

Colții de stâncă

Un colț de stâncă poate fi folosit pentru asigurare dacă legătura lui cu restul stâncii este solidă, fără fisuri, are secțiune suficient de mare, iar roca respectivă are rezistență mecanică mare. Asigurarea unei asemenea formațiuni proeminente a stâncii se face cu ajutorul unei bucle din cordelină sau din chingă trecută peste vârful ei și rezemată cât mai aproape de bază. (Uneori, poate fi necesar să cureți pământul și pietrele adunate în spatele colțului cu ajutorul unei chei de nuci, pentru a permite buclei să se așeze cât mai bine.)

Solicitarile din bucle

Lungimea buclei trebuie să fie suficient de mare, astfel încât unghiul făcut în dreptul carabinierei de asigurare să nu fie mai mare de 90 de grade (daca unghiul este prea mare, trebuie să folosești o buclă mai lungă). În caz contrar, tensiunea indusă în buclă în cazul unei căderi ar crește în mod periculos, ceea ce ar duce la scăderea rezistenței efective a asigurării. Diagrama din dreapta arată variația tensiunilor care apar în buclă pentru o anumită încărcare, în funcție de unghiul format în punctul de asigurare.

Nod glisant

În cele mai multe dintre cazuri, aceste asigurări funcționează doar pentru încărcări gravitaționale (în jos), motiv pentru care atunci când folosești bucle de asigurare peste colții de stâncă trebuie să iei în considerare efectul mișcărilor corzii asupra stabilității buclei de asigurare folosite.

Una dintre metodele uzuale - mai ales în cazul formațiunilor care au margini pozitive (formă de ciupercă) sau care au secțiuni îngustate - este folosirea unui nod prin care bucla să se strângă în jurul colțului de stâncă pe care îl folosești pentru asigurare.

Astfel, dacă dispui de un anou suficient de lung, acesta se poate pune pe după colțul de stâncă, se aduc capetele în față și se trece un capăt al anoului prin celălalt, pentru a forma un laț care menține bucla pe poziție.

O altă metodă eficientă de fixare pe poziție a buclei este folosirea unui nod glisant care să se strângă în jurul colțului de stâncă (imaginea din dreapta). Etapele de legare ale acestui nod sunt arătate în fotografiile de mai jos, iar nodul poate fi făcut cu ușurință cu o singura mână.


Nod glisant 1 Nod glisant 2Nod glisant 3
Legarea nodului glisant pentru asigurarea colților de stâncă

Dacă nu dispui de bucle de lungime suficientă pentru legarea nodurilor descrise mai sus sau dacă formațiunea respectivă nu are zone îngustate pe care să se strângă anoul, o altă metodă pe care o poți folosi pentru a împiedica ridicarea anoului de pe colțul de stâncă este lestarea acestuia cu câteva piese de echipament mai grele (friend-uri mari, hex-uri etc.) de care te poți lipsi pe restul lungimii de coardă. Carabiniera cu piesele respective se prinde pe anou sub carabiniera de asigurare, iar greutatea lestului va tracționa anoul în jos, făcându-l mai stabil.

Copaci și arbuști

Copac asigurat cu un anou

Copacii și arbuștii întâlniți în traseu pot constitui asigurări solide dacă îndeplinesc câteva condiții esențiale:

Asigurarea copacilor se va face cu bucle de chingă de lățime mai mare sau cu anouri dublate, astfel încât suprafața de contact să fie cât mai mare pentru a nu deteriora scoarța, ceea ce ar putea duce la uscarea copacului.

Buclele de asigurare se vor poziționa cât mai aproape de baza tulpinii, pentru a reduce brațul de pârghie.