Manual de cățărare tradițională curată

Echipamentul necesar pentru cățărarea "trad"

Cuprinsul capitolului

Echipamentul folosit în cățărare diferă destul de mult de la un stil la altul. Astfel, dacă pentru parcurgerea oricărui traseu de escaladă sportivă sunt necesare întotdeauna aceleași materiale (o coardă simplă, niște bucle de asigurare și echipamentul personal: ham, papuci de cățărare, sac de magneziu), în cățărarea tradițională, o mare parte din echipament va varia de la un traseu la altul, în funcție de caracteristicile fiecărei linii în parte.

Din această cauză, alegerea echipamentului necesar este o etapă foarte importantă în pregătirea fiecărei ascensiuni în stil tradițional. Pentru aceasta, te vei baza pe informațiile despre traseul respectiv pe care le-ai obținut în stadiul de identificare și de studiere a liniei pe care urmează să te cațeri (care este explicat pe larg în capitolul "Parcurgerea traseelor"), care îți vor furniza indicii despre tipul si lungimea corzilor de asigurare, despre numărul, modelele și dimensiunile protecțiilor de care ai nevoie sau despre buclele de asigurare necesare.

Alți factori care influențează alegerea materialelor pe care le vei folosi pe parcursul ascensiunii sunt: nivelul tău tehnic în cățărare, condiția ta fizică și mentală, "kilometrajul" pe care îl ai la activ și experiența pe care o ai pe trasee asemănătoare liniei alese și pe tipul respectiv de stâncă.

Echipamentul individual

Echipament

În cățărarea liberă tradițională, echipamentul personal "standard" al cățărătorilor - cel care se folosește în toate traseele, indiferent de caracteristicile acestora - trebuie să satisfacă cerințe specifice și din această cauză este diferit de cel folosit în celelalte stiluri.

Într-un traseu de trad de mai multe lungimi, în care va trebui să stai destul de mult în regrupări, vei avea nevoie de un ham confortabil, cu centura mai lată și bine capitonată. Buclele pentru picioare trebuie să poată fi ajustate în funcție de grosimea hainelor pe care le porți, iar chingile elastice de la spate trebuie să fie detașabile pentru a putea răspunde "chemărilor naturii" fără să-ți scoți hamul.

De asemenea, este important ca hamul să aibă suficiente bride pentru organizarea echipamentului de care ai nevoie în traseu (de regulă cel puțin câte două pe fiecare parte), iar acestea să fie poziționate astfel încât echipamentul să fie ușor accesibil, dar să nu-ți incomodeze mișcările.

Ca exemplu, în imaginile de mai jos sunt două hamuri concepute special pentru cățărarea trad (conform departamentelor de marketing ale fabricantilor), care corespund tuturor cerințelor enumerate mai sus: DMM Renegade II (stânga) și Elite Syncro Ziplock de la Wild Country (din păcate, acest model nu se mai fabrică...).


Ham DMM Renegade II       Ham Wild Country Syncro

Toți membrii echipei trebuie să poarte căști de protecție care să-i apere atât de căderile de pietre, cât și de loviturile care pot surveni în cazul căderilor în coardă. (Am observat că mulți practicanți ai escaladei sportive evită folosirea căștilor de protecție, dar în cățărarea trad acestea sunt absolut obligatorii!).

Fiecare membru al echipei de coardă trebuie să aibă un dispozitiv de asigurare cu frânare manuală (Petzl Reverso, Black Diamond ATC, DMM Pivot etc.) echipat cu carabiniera HMS cu siguranță aferentă, care să poată fi folosit și pentru rapel (pe coardă dublă). Acesta trebuie să fie compatibil cu diametrul corzilor folosite, astfel încât să permită manevrarea lor cu ușurință, dar să producă o frânare eficientă a corzilor în cazul căderii cățărătorului asigurat. Totuși, chiar și atunci când dispozitivul frânează foarte bine, secundul ar trebui să poarte mănuși pentru filat pentru asigurarea capului de coardă, mai ales dacă echipa folosește o pereche de semicorzi. De asemenea, mănușile sunt utile și la coborârea în rapel.

Dispozitive de asigurare

Pentru asigurarea secundului sunt recomandate modelele care permit filarea în modul "ghid", în care coarda celui asigurat se blocheaza automat, cum sunt Petzl Reverso și Black Diamond ATC-Guide din imaginea alăturată. La nevoie, aceste dispozitive pot fi folosite și pentru urcarea pe coardă (simplă sau dublă), în poziția de "autoblocare" în combinație cu un nod autoblocant (Prusik, Machard etc.) prelungit cu o buclă pentru picior.

Fiecare cățărător va avea două carabiniere cu siguranță pentru auto-asigurarea în regrupare cu ajutorul corzilor, bucle din cordelină de 5 - 6 mm pentru nodurile autoblocante pentru asigurarea în rapel sau pentru urcarea pe coardă în situații de urgență și un extractor de nuci pentru recuperarea protecțiilor.

Atunci când coborârea din traseu se face în rapel și nu există ancore echipate (sau în eventualitatea unei retrageri forțate), pentru construirea ancorelor de rapel echipa va avea nevoie de cordelină sau chingă și de un cuțit pentru tăierea acestora la lungimile necesare și eventual de câteva zale rapide sau carabiniere "de sacrificiu".

Papucii de cățărare folosiți pentru escaladă sau bouldering sunt gândiți să fie încălțați doar pe durata scurtă a cățărării pe un asemenea traseu, așa că accentul nu este pus pe confort, ci pe performanță. Cățărarea tradițională este mult mai lentă decât escalada, pentru că descoperirea traseului și a posibilităților de asigurare și montarea protecțiilor de către capul de coardă, precum și recuperarea asigurărilor de către secund necesită mai mult timp.

Papuci de catarare

Din aceasta cauză, într-un traseu de mai multe lungimi de coardă, care poate să dureze mai multe ore, este de preferat să folosești papuci de cățărare mai comozi decât cei pentru escaladă, pe care să îi poți păstra în picioare un timp îndelungat. De asemenea, în anumite trasee poate fi util ca papucii să fie ceva mai înalți, astfel încât gleznele să fie protejate atunci când faci chei de picioare în fisurile largi (un asemenea model este La Sportiva TC Pro din imaginea alăturată).

Atunci când îți alegi papucii pentru traseele lungi de trad, ar fi bine să te orientezi către un model cu talpa mai rigidă și mai puțin arcuită, iar mărimea acestora trebuie aleasă astfel încât să fie suficient de strâmți cât să nu-și piardă eficiența, dar destul de largi cât să nu producă disconfort. Trebuie să ții totuși cont și de felul în care se comportă papucii în timp: modelele din piele se lărgesc până la 1-2 numere, în timp ce papucii din materiale sintetice se mulează puțin pe picior, dar nu se lărgesc aproape deloc.

Papuci de catarare

Pentru cățărarea pe fisuri, se pot folosi mănuși pentru chei cum sunt cele din imagine, mai ales în cazul în care relieful pereților fisurii ar putea să facă cheile foarte dureroase (cum ar fi, de exemplu, depunerile țepoase din calcit întâlnite adesea în interiorul fisurilor din calcar). Aceste mănuși lasă degetele și palmele libere pentru cățărare și sunt acoperite pe dosul mâinii cu un strat subțire de cauciuc, care oferă aderență și protecție.

În același scop, unii cățărători folosesc bandă textilă adezivă, cu care își bandajează mâinile înainte de traseu, dar mănușile sunt mai ușor de folosit, iar pe termen lung, sunt mai ieftine. Totusi, banda adezivă rămane singura soluție valabilă pentru protejarea degetelor în cazul cheilor în fisurile inguste.

În traseele "multi-pitch" (traseele cu mai multe lungimi de coardă) foarte lungi, cățărătorii pot căra câte un rucsac de capacitate mică/medie (15 -30 l) în care vor fi transportate apa și mâncarea, lămpile frontale pentru cazul în care ascensiunea se prelungește prea mult, echipamentul care nu este necesar pe anumite lungimi și eventual încălțămintea pentru coborârea pe potecă, o trusă minimală de prim ajutor și hanoracele de ploaie. Dacă nivelul de dificultate al traseului nu-i permite capului de coardă să se cațere cu un rucsac în spate, echipa va folosi un singur rucsac, pe care îl va căra secundul.

În traseele mai scurte, un bidon cu apă și eventual încălțămintea pentru retragere pot fi prinse cu câte o carabinieră pe ham, iar pentru transportul "trusei de urgență" (un cuțit, o frontală de dimensiuni mici, două bucle de cordelină, o brichetă etc.) se poate folosi buzunarul închis cu fermoar al unui sac de magneziu.

Pentru legarea sacului de magneziu, poate fi folosită o bucată de cordelină de 5 mm, care la nevoie poate deveni buclă pentru nod autoblocant sau buclă pentru egalizarea unei ancore de rapel. De asemenea, în acest fel, sacul de magneziu poate fi tras mai ușor în lateral sau în față, pentru a nu deranja în cazul cățărării prin hornuri sau diedre închise.


TOP

Alegerea corzilor

Alegerea tipului, diametrelor și lungimilor corzilor de asigurare pentru un anumit traseu se face ținând cont de caracteristicile liniei respective: sinuozitatea, înclinația stâncii, calitatea asigurărilor posibile și distanțele dintre acestea, distanțele dintre pozițiile de regrupare, posibilitățile de retragere etc. În funcție de acești factori vei lua decizia de a folosi fie o coardă simplă, fie o pereche de semicorzi, iar cele două sisteme de asigurare au caracteristici diferite, care trebuie să fie foarte bine cunoscute și înțelese.

Pe piață există și "corzi gemene" care au în general diametre de 7 - 8 mm, sunt marcate cu două cercuri intersectate și se trec împreună prin toate asigurările (nu se folosesc separat ca în cazul semicorzilor), dar acestea nu prea se folosesc pentru cățărarea liberă tradițională, ci mai curând pentru traseele alpine sau pentru cățărarea pe gheață.

Tipuri de corzi

Corzile simple sunt marcate cu "1" și de regulă au diametre cuprinse între 9 și 10,5 mm, dar tendința generală a fabricanților este de micșorare a diametrelor corzilor pentru noile modele (eu prefer corzile de 9,4 - 9,7 mm, care sunt mai ușoare, sunt compatibile cu dispozitivele de filat de pe piață, dar sunt suficient de rezistente la uzură).

Forțele de șoc maxime garantate de fabricanți pentru corzile simple sunt cuprinse între 7 și 9 kN atunci când sunt noi, dar aceste forțe cresc după o folosire intensivă. În cazul în care te hotărăști să folosești o asemenea coardă, este bine să te orientezi către un model cu forța de șoc cât mai mică (7-8 kN), pentru a reduce cât mai mult solicitările asupra asigurărilor și cățărătorilor în cazul unei căderi a capului de coardă.

Traseele de cățărare tradițională în care se recomandă folosirea unei corzi simple sunt cele caracterizate prin:


Corzile duble (semicorzi) sunt marcate cu "½", în general au diametre de 8 - 9 mm (pentru cățărarea liberă tradițională, o pereche de 8,5 mm/60 m mi se pare cea mai bună alegere), iar fiecare semicoardă din pereche poate opri singură o cadere a capului de coardă, dar cu o marjă de siguranță ceva mai mică decât în cazul corzilor simple. Prin urmare, semicorzile se asigură întotdeauna separat prin carabinierele protecțiilor, fiecare pe linia proprie, ceea ce înseamnă că la nevoie, una dintre ele va opri căderea, iar cealaltă va funcționa ca rezervă.

Unii cățărători preferă să asigure împreună ambele semicorzi în aceeași protecție (la fel ca în cazul corzilor gemene) înaintea unor pasaje cu risc mare de cădere. Această practică este greșită și periculoasă!

Testele de laborator arată că în cazul opririi unei căderi în această configurație, forța de șoc ar crește cu 25-30 %, ceea ce ar produce solicitări suplimentare semnificative asupra cățărătorilor și asupra asigurărilor.

Corzile duble oferă avantaje importante față de corzile simple în cazurile în care linia traseului are schimbări frecvente de direcție sau în cele în care posibilitățile de asigurare se află în lateral față de linia pe care se desfășoară cățărarea, iar ambele situații sunt destul de frecvente în traseele de cățărare tradițională:

Totuși, semicorzile au și unele dezavantaje: împreună sunt ceva mai grele decât o coardă simplă, se pot încurca mai ușor în regrupare, sunt mai puțin rezistente la uzură decât corzile simple, iar datorită diametrului mic (8-9 mm), anumite dispozitive de asigurare nu asigură o frânare eficientă în cazul căderii unui cățărător sau la coborârea în rapel.

De asemenea, semicorzile au alungire dinamică mai mare decât corzile simple, ceea ce poate duce la creșterea înălțimii  de cădere. (În aparență, specificațiile fabricanților arată alungiri dinamice similare, dar în testul pentru corzi simple se folosește un corp cu masa de 80 kg, iar semicorzile se testează doar cu 55 kg).

Din această cauză, în zonele în care înălțimea de cădere ar putea să constituie o problemă (fețe cu înclinație mică, zone cu praguri sau brâne etc.), este mai indicat să folosești o coardă simplă. Dacă totuși traseul este prea sinuos și ești nevoit să folosești semicorzi, încearcă să faci regrupări mai dese, pentru a limita alungirea dinamică potențială a acestora, care este proporțională cu lungimea corzii desfășurate.


Pe piață există multe modele de corzi care îndeplinesc condițiile pentru mai multe standarde, acestea putând fi folosite ca semicorzi, corzi simple sau chiar și gemene. Totuși, nu cred că aceste produse reflectă niște progrese tehnologice remarcabile, ci mai curând faptul că limitele caracteristicilor stabilite de standardele pentru corzi sunt mult prea permisive.

Din această cauză, eu prefer corzile specializate, care de obicei au caracteristici mai bune pentru scopul pentru care au fost concepute și consider că utilizarea unei singure corzi pentru toate aplicațiile nu este recomandabilă, ci trebuie privită doar ca o soluție de compromis, potrivită mai curând în cazul unor situații de excepție.

Forța de șoc

Pentru alegerea corzilor folosite în traseele de trad, o caracteristică importantă care trebuie luată în considerare este forța de șoc maximă pe care acestea o transmit cățărătorului atunci când este oprită o cădere. Aceasta forță este caracteristică fiecărui model de coardă în parte și este garantată de către fabricant, iar măsurarea ei se face în condițiile stabilite prin standardele UIAA-101/EN-892, pentru căderea cu factor 1,77 a unui corp rigid cu masa de 80 kg pentru corzile simple sau 55 kg în cazul semicorzilor.

Un cățărător încărcat cu echipament cântărește de obicei mai mult de 80 kg, iar acesta va cădea doar într-una dintre cele două semicorzi, care sunt testate cu o masă de numai 55 kg.  Cu toate acestea, semicorzile pot fi folosite în siguranță în cățărarea tradițională.

Fabricantul de corzi Beal explică pe site-ul firmei: "în practică, o semicoardă care rezistă la 5 căderi standard cu 55 kg va fi capabilă să reziste la 2 căderi cu 80 kg, ceea ce este considerat suficient de sigur pentru acest tip de coardă, care nu este folosit pentru a opri în mod repetat asemenea căderi pe un singur fir".

Pentru corzile simple moderne, forța de șoc maximă este de obicei cuprinsă în intervalul 7-9 kN, iar pentru semicorzi forțele măsurate sunt cuprinse în intervalul 4,8-6 kN. Pentru cățărarea liberă tradițională sunt recomandate corzile ale căror specificații arată o valoare cât mai mică a acestei forțe, pentru reducerea solicitărilor care acționează asupra protecțiilor în cazul căderilor în coardă.

Totuși, forța de șoc maximă este doar un indicator orientativ al elasticității corzii, pentru că forțele dinamice generate prin oprirea căderilor în condițiile reale din cățărare sunt mult mai reduse decât cele obținute prin simularea căderii pe standul de probă din laborator.

Diferența se justifică prin amortizările suplimentare care apar în sistem datorită frecărilor din dispozitivul de asigurare, inerției corpurilor cățărătorilor, energiei disipate prin strângerea nodurilor sau prin întinderea elastică a buclelor de asigurare și a anourilor de egalizare a ancorei, în timp ce în testul standardizat sunt eliminate cât mai multe variabile, astfel încât cantitatea de energie generată prin căderea masei de probă să fie absorbită integral de coardă.

Unele cercetări recente, care iau în calcul amortizările din sistem (de ex. studiul lui Craig Connally, citat de John Long în cartea sa "Climbing Anchors"), ajung la concluzia că forțele maxime care pot apărea în asigurarea cea mai de sus, care este cea mai solicitată în cazul căderii capului de coardă, sunt cuprinse în intervalul 5,5 ÷ 8,5 kN. Cele mai multe dintre protecțiile folosite în cățărarea liberă tradițională sunt capabile să suporte aceste încărcări, cu condiția ca ele să fie montate corect, în rocă solidă.

Valoarea forței de șoc specificate de fabricant pentru un model de coardă este cea măsurată la prima cădere a testului standard, într-o coardă nouă. Pe parcursul următoarele căderi, repetate la interval de 5 minute, coarda își mai pierde din elasticitate, motiv pentru care forța măsurată va crește progresiv până la atingerea rezistenței maxime a corzii, când se produce ruperea acesteia.

În practică, după o cădere se lasă timp corzii să-și recapete elasticitatea, iar la următoarea cădere forța de șoc transmisă de coardă va avea valori relativ apropiate de cele normale. Totuși, pe termen lung efectul căderilor suportate de coardă se cumulează, iar aceasta își pierde treptat proprietățile elastice, ceea ce produce creșterea forței de șoc și implicit creșterea solicitărilor asupra asigurărilor și asupra cățărătorilor. În aceasta situație, este indicat să înlocuiești coarda respectivă, chiar dacă teaca acesteia nu prezintă semne evidente de uzură.


TOP

Alegerea protecțiilor necesare pentru ascensiune

Echipament

Posibilitățile de asigurare diferă de la un traseu la altul în funcție de tipul de rocă și de mărimea, orientarea și frecvența fisurilor. Pentru a nu căra mai mult echipament decât ai nevoie sau din contră, pentru a nu ajunge în situația de a regreta pe parcurs că echipamentul de care ai fi avut nevoie a rămas la baza peretelui, înainte de a intra într-un traseu, trebuie să determini ce protecții sunt necesare pentru parcurgerea lui.

Pentru aceasta vei folosi informațiile despre linia traseului și despre posibilitățile de asigurare pe care le-ai adunat în faza de pregătire a ascensiunii, iar rack-ul folosit pentru o anumită ascensiune va fi compus din protecțiile care au caracteristicile constructive și mărimile cele mai potrivite pentru tipul de rocă pe care se desfășoară traseul și pentru dimensiunile de fisuri pe care le-ai identificat pe linia respectivă.

Numărul protecțiilor de care vei avea nevoie va depinde de distanțele dintre pozițiile de regrupare și de dificultatea traseului (raportată la nivelul tău tehnic și la experiența pe care o ai cu acel tip de trasee): în mod evident, pe o lungime de coardă "întinsă" vei monta mai multe asigurări decât pe una mai scurtă, iar pe o porțiune pe care o consideri mai dificilă, asigurarile vor fi mai frecvente decât pe una care ți se pare ușoară.

Preventiv, la acestea vei adăuga și câteva protecții mai mari sau mai mici de care crezi ca ai putea avea nevoie, pentru ca unele dintre fisuri pot fi mai înguste sau mai largi decât păreau atunci când le-ai văzut de jos, iar în traseu pot exista posibilități de asigurare pe care nu le-ai observat de la sol. De asemenea, în traseele de mai multe lungimi trebuie să prevezi și niște protecții suplimentare pentru amenajarea ancorelor de regrupare.

Pentru alegerea echipamentului te poți baza și pe experiența ta din alte trasee din zonă (de obicei, în același perete tipul asigurărilor nu diferă mult de la un traseu la altul) sau pe informațiile primite de la alți cățărători care au urcat traseul respectiv.

Pentru că îmi place să mă cațăr în zone cât mai diferite din punct de vedere al tipurilor de rocă și al caracteristicilor traseelor, rack-ul meu de protecții mobile (cel din fotografia de mai jos) este compus din modele foarte variate, care să acopere toate posibilitățile de asigurare pe care le-aș putea întâlni. Dintre acestea, le aleg pe cele de care am nevoie pentru fiecare traseu în parte.


Rack-ul meu de protectii mobile

În principiu, indiferent de tipul de rocă pe care mă cațăr, am aproape întotdeauna pe ham mărimile medii-mari de nuci DMM Wallnut (cele marcate cu galben) pe care la nevoie le completez și cu mărimile mici și cel puțin unul dintre cele două seturi și jumătate de DMM Alloy Offset (cele marcate cu roșu).

În calcar și conglomerat, dacă în traseu sunt fisuri mai largi, folosesc setul de hex-uri DMM Torque Nuts, pe care le dublez uneori cu cele mai mari trei nuci Rocks de la Wild Country, care au dimensiuni apropiate.

În anumite trasee, posibilitățile de asigurare impun folosirea unor protecții pasive mai specializate, de exemplu Tricams pentru alveolele din conglomerat sau Big Bros pentru fisurile foarte largi.

Pentru fisurile foarte înguste din rocile mai dure folosesc câteva Black Diamond Micro Stoppers (doar cele patru mărimi garantate pentru mai mult de 5 kN) și un set de Brass Offsets fabricate de DMM, dar dacă fisurile au pereții paraleli si friend-urile cele mai mici pe care le am sunt totuși prea mari, folosesc setul de C.A.M.P. Ball Nuts.

Atunci când în traseu sunt necesare friend-uri medii-mari, folosesc Wild Country Friends. Acestea au bucle extensibile din chingă Dyneema, au unghiul de atac al camelor de 13,75 grade, ceea ce le oferă suficienta "priză" la pereții fisurilor și au camele dispuse pe două axe paralele, ceea ce le face să acopere o plajă ceva mai mare de deschideri de fisuri.

Dacă am nevoie de friend-uri mici sau dacă stânca nu este suficient de aderentă pentru celelalte friend-uri, folosesc Metolius Master Cams (mărimile 1-6 și dubluri pentru 1-4), care au o aderență sporită la pereții fisurilor datorită unghiului de incidență al camelor de doar 13,25 grade, sunt foarte flexibile și au capul mai îngust decât celelalte modele. Pe acestea le completez cu două Metolius Power Cams (mărimile 7 și 8), care au caracteristici similare, dar au cablul în formă de U.

Pentru traseele foarte lungi, în care nu știi ce te așteaptă, vei avea pe ham doar echipamentul necesar pentru următoarea lungime de coardă și pentru regruparea de la capătul ei, iar celelalte protecții, de care crezi totuși că ai putea avea nevoie mai sus, vor rămâne pe hamul sau în rucsacul secundului.

În fiecare regrupare vei alege din nou tipul, dimensiunile și numărul protecțiilor necesare în continuare, în funcție de posibilitățile de asigurare observate pe lungimea următoare de coardă.

Dacă preferi să urci asigurat cu o coardă simplă, iar pentru retragere folosești o cordelină pentru dublarea înălțimii rapelurilor (metoda este descrisă în secțiunea "Coborârea din traseu"), aceasta poate fi folosită și pentru aprovizionarea cu echipament pe anumite lungimi în care nu poți aprecia necesarul de protecții, de exemplu atunci când nu vezi continuarea traseului deasupra unui tavan. De asemenea, la nevoie, cordelina poate fi folosită și pentru tragerea rucsacului secundului dintr-o regrupare într-alta.

Pentru aceasta, în loc să lași cordelina în sacul secundului, poți să legi un capăt al ei de ham (în acest scop, unele hamuri chiar sunt prevăzute cu o buclă la spate), iar atunci când ajungi în situația să ai nevoie de niște protecții pe care le-ai lăsat în regrupare, poți să le ceri de la secund și să le tragi sus cu cordelina.

Totuși, dacă distanța dintre poziția respectivă și regrupare este deja mai mare decât jumătatea lungimii cordelinei, sunt șanse să nu poți folosi această metodă decât o singură dată, pentru că în acest caz secundul trebuie să dea drumul capătului său, iar dacă traseul are o linie oblică sau surplombată poate fi foarte dificil să trimiți cordelina înapoi la secund pentru re-aprovizionare.

TOP

Buclele de asigurare

În cățărarea tradițională, datorită dispunerii neregulate a posibilităților de asigurare față de direcția de înaintare, de cele mai multe ori protecțiile trebuie să fie extinse pentru a se evita schimbările de direcție ale corzilor,  unde ar putea să apară forțe de frecare nedorite în sistem și forțe care să tracționeze protecțiile în direcții în care acestea ar putea fi dislocate.

Pentru extinderea protecțiilor se folosesc bucle "expres" asemănătoare celor folosite în escaladă - dar ceva mai lungi (25-30 cm) și mai flexibile decât acestea - și anouri de diferite lungimi, echipate cu câte una sau două carabiniere. Cel mai frecvent sunt folosite anourile de 60 cm, dar în anumite trasee pot fi utile și câteva anouri de 120 cm (sau chiar mai lungi).

Pentru a ușura alegerea lor de pe ham, este de preferat să alegi câte o culoare distinctă pentru chinga și/sau carabinierele buclelor de aceeași lungime (de exemplu roșu pentru buclele de 60 cm, albastru pentru cele de 120 cm etc.).

Datorită forțelor mari care apar în cazul căderilor, cablurile protecțiilor sau urechile eventualelor pitoane sau spituri folosite în traseu pot produce bavuri (muchii ascuțite) pe interiorul carabinierelor folosite pentru asigurare. Dacă o asemenea carabinieră va fi folosită ulterior pentru asigurarea corzii, bavurile ar putea produce scămoșarea sau chiar ruperea tecii acesteia.

Din această cauză, buclele de asigurare trebuie să aibă carabiniere dedicate, atât la capătul pentru protecție cât și la cel pentru coardă. Pentru a se distinge ușor, acestea vor avea culori diferite sau vor fi marcate cu bandă adezivă sau prin alte metode.

Pentru asigurarea protecțiilor naturale (bolovani încastrați, copaci cu diametru mai mare, colți de stâncă etc.) se pot folosi bucle de cordelină din Nylon de minimum 7 mm grosime, iar dacă anumite formațiuni stâncoase au muchii foarte ascuțite care ar putea deteriora buclele obișnuite, pentru asigurarea lor sunt recomandate buclele din cordelină cu miez din Kevlar sau Aramid (înnodate cu nod triplu pescăresc!) care este mult mai rezistentă la taiere sau anourile cusute din cordelină cu miez din Aramid produse de unele firme (care sunt însă ceva mai scumpe).

De asemenea, este bine să ai pe ham și câteva carabiniere simple, care pot fi folosite pentru egalizarea protecțiilor cu rezistență mică (de ex. nuci micro), asigurarea anourilor montate pe protecțiile naturale, pentru montarea în opoziție a protecțiilor pentru asigurările multidirecționale, egalizarea ancorei de regrupare etc.

Pozitie periculoasa a carabinierei

La anumite carabiniere (de ex. modelul Mammut Moses din imagine) locașul din "nasul" carabinierei în care se închide clapeta din sârmă este prea larg.

Din aceasta cauză, carabiniera se poate agăța de cablurile nucilor sau de chingile subțiri într-o poziție în care rezistența ei este compromisă (după testele făcute în laboratorul Black Diamond, o carabinieră solicitată în acest fel se poate rupe chiar și la 2 kN !).

Pentru a înlătura acest pericol, trebuie evitată folosirea unor asemenea carabiniere la capătul pentru protecție al buclelor de asigurare sau în combinație cu anouri din chingă foarte îngustă.




În cazul în care se folosesc anouri deschise, iar carabiniera pentru coardă este fixată pe poziție cu un inel din cauciuc (1), în anumite circumstanțe apare pericolul de desprindere accidentală a acesteia. Astfel, dacă se întâmplă ca chinga să fie trecută prin carabinieră (2), se ajunge în situația în care carabiniera este detașată de anou și este susținută doar de inelul din cauciuc (3).

În mod evident, aceasta poziție a carabinierei (care poate trece neobservată în momentul folosirii buclei) va face ca rezistența asigurării să fie nulă. Din aceasta cauză, se impune o verificare atentă a buclelor înainte de folosire sau renunțarea la inelul de cauciuc.

Carabiniera fixata cu inel de cauciuc Prinderea accidentala de bucla a carabinierei Situatie periculoasa

Triplarea anourilor

Pentru a oferi mai multe posibilități de utilizare (dar și pentru a putea fi purtate pe ham), anourile de 60 cm pot fi triplate ca în imaginea din dreapta: carabiniera de jos se trece prin cea de sus (1), apoi se prinde de bucla formată de anou (2) pentru a se obține o buclă de asigurare extensibilă (3). În această configurație, anourile pot fi folosite atât ca bucle scurte de 20 cm, cât și extinse la întreaga lor lungime, în funcție de necesități.

Pentru extinderea anoului, se scot două dintre cele trei bucle de chingă din carabiniera de jos și se trage de bucla rămasă (aceasta poate fi oricare dintre bucle, dar este de preferat să tragi de cea pe care se află cusătura anoului, pentru a preveni încurcarea chingii).

În traseele cu schimbări frecvente de direcție, în care pentru asigurare vei folosi mai frecvent anouri lungi, acestea pot fi purtate în bandulieră. Anourile de 60 cm se trec direct peste cap, iar cele de 120 cm se pun peste un umăr, iar capetele se prind cu o carabinieră sub brațul opus (pentru a le scoate, desprinzi un capăt din carabinieră).


Bucle de asigurare

În fotografie sunt buclele mele de asigurare, dintre care le aleg pe cele pe care le folosesc în traseele de trad sau în cele alpine (de obicei nu le car pe toate cu mine!).

Buclele și anourile sunt fabricate de DMM, sunt din chinga Dyneema de 8-10 mm și sunt colorate diferit în funcție de lungime, pentru a facilita identificarea lor pe ham.

Pentru aceste bucle am ales carabiniere cu clapetele din sârmă și cu dimensiuni ceva mai mici, care sunt mult mai ușoare decât cele "standard" fără să piardă din funcționalitate sau din rezistență: DMM Phantom (28 g) la capătul pentru protecție (colorate diferit în funcție de lungimea buclei) și DMM AlphaLight (32 g) la cel pentru coardă.


TOP

Distribuirea echipamentului pe ham

Distribuirea echipamentului pe ham

În cățărarea curată tradițională, chiar și atunci când studiezi cu grijă traseul și alegi în mod judicios materialele de care ai nevoie pentru ascensiunea respectivă, poți ajunge să cari cu tine destul de mult echipament. Pentru a reuși să te descurci printre snopurile de nuci, friend-uri, bucle de asigurare de diferite lungimi și celelalte lucruri de care ai nevoie în traseu, trebuie să fii extrem de ordonat.

În privința organizării echipamentului pe ham, cel mai bine ar fi să-ți pui la punct un sistem care să se potrivească nevoilor tale și pe care să-l aplici de fiecare dată, atât la baza traseului, atunci când te pregătești pentru ascensiune, cât și în regrupări, atunci când iei de la secund protecțiile recuperate de pe ultima lungime de coardă.

Pentru acest sistem nu există reguli stricte. Totul depinde de preferințele personale și de eficiența pe care ți-o dă aranjamentul respectiv în găsirea rapidă a piesei de echipament de care ai nevoie. De asemenea, trebuie să ai grijă ca greutatea echipamentului de pe ham să fie repartizată cât mai uniform, astfel încât să nu te dezechilibreze în timpul cățărării.

Totuși, este de preferat ca protecțiile să fie purtate pe bridele din față, astfel încât să le poți vedea atunci când trebuie să alegi piesa potrivită, iar buclele de asigurare, sortate pe mărimi, pot să stea mai în spate, pentru că pe acestea nu ai nevoie să le vezi atunci când le iei de pe ham.

Protecțiile echipate cu bucle din chingă sau cordelină (friend-urile, Big Bros, hex-urile mari și tri-camele) se pun pe ham fiecare pe carabiniera proprie, care de multe ori poate fi folosită direct pentru asigurare, dacă traseul are o linie directă sau dacă bucla cu care este echipat dispozitivul este suficient de lungă.

Materialele care nu vor fi folosite pe parcursul lungimii de coardă (echipamentul necesar pentru amenajarea regrupării, dispozitivul de asigurare, mănușile pentru filat etc.), pot fi puse la spate, într-o zonă mai greu accesibilă a hamului.

Pentru a economisi spațiul disponibil de pe bridele de echipament, dacă ai două friend-uri identice (dubluri), unul dintre ele va fi prins pe ham, iar celalalt poate fi prins de carabiniera primului. De asemenea, mai multe carabiniere libere pot fi puse pe una dintre ele, care va fi prinsă pe ham.

Dacă posibilitățile de asigurare din traseu sau din lungimea de coardă care urmează sunt evidente (sau dacă ai informații despre acestea din alte surse sau dintr-o ascensiune anterioară), poți aranja protecțiile pe ham în ordinea în care vor fi folosite, începând din față spre spate și ținând cont de partea pe care vor fi montate. În aceste condiții, fiecare protecție poate fi deja echipată cu o buclă de asigurare de lungime adecvată, pentru micșorarea timpului necesar pentru asigurare.

Ca exemplu, în prezent eu folosesc un ham Ascent de la Climbing Technology (cel din fotografie) care este prevăzut cu șase bride pentru echipament - câte două mari în față și una mai mică la spate pe fiecare parte - care de obicei sunt suficiente pentru organizarea întregului echipament de care aș avea nevoie în traseu.

Pe bucla din față-dreapta pun carabinierele cu nuci (câte 5-8 nuci pe câte o carabiniera Black Diamond Oval Wire) aranjate pe mărimi: cele mici în față, cele mai mari spre spate. În mijloc-dreapta pun jumătate din buclele de asigurare de 30 cm și de 60 cm triplate (astfel încât să le pot folosi și la 20 cm și extinse la 60 cm), iar în spate una-două bucle de 120 cm (răsucite) și extractorul de nuci.

Pe partea stângă, începând cu prima buclă din față, pun protecțiile active: carabiniera cu Ball Nuts, dacă acestea sunt necesare în traseu, apoi friend-urile de la mic la mare, fiecare pe carabiniera proprie, iar pe brida următoare pun celelalte bucle de asigurare și carabinierele libere.

În stânga-spate este locul mănușilor pentru filat, al dispozitivului de asigurare și al cordelinei, anourilor și carabinierelor necesare pentru amenajarea regrupării, de care nu am nevoie în timpul cățărării.

Dacă traseul necesită mai mult echipament, folosesc o bandulieră pe care pun protecțiile mai grele (cum ar fi friend-urile mari) sau pe cele care au bucle de asigurare mai lungi (Big Bro, Hex, Tricams etc.), care dacă ar fi puse pe ham ar atârna prea jos. În traseele în care echipamentul de pe ham ar îngreuna cățărarea, cum ar fi cele cu hornuri sau diedre închise, cea mai mare parte a protecțiilor va trece pe bandulieră, care poate fi poziționată spre exterior, unde nu încurcă mișcările.