Manual de cățărare tradițională curată

Folosirea protecțiilor active

Meniul paginii

Protecțiile active convertesc forțele de tracțiune care sunt aplicate asupra lor în lungul fisurii în forțe transversale (orientate spre pereții fisurii) prin intermediul pieselor mobile din componența lor. Această acțiune produce creșterea proporțională a forțelor de frecare care apar la contactul dintre stâncă și dispozitiv, care se opun smulgerii protecției din fisură (din aceasta cauză, standardele UIAA-125/EN-12276 numesc protecțiile active "ancore fricționale").

Atunci când nu sunt încărcate, protecțiile de acest tip se mențin în fisuri tot datorită forțelor de frecare, dar acestea sunt mobilizate prin împingerea exercitată de niște arcuri asupra parților mobile aflate în contact cu pereții fisurii.

Datorită acestui principiu de funcționare, protecțiile active pot fi montate în fisurile cu pereți paraleli, în care protecțiile pasive nu pot fi folosite (în cazul nucilor) sau nu sunt "de încredere" (în cazul hex-urilor sau tricamelor). Totuși, din cauză că eficiența lor depinde direct de mărimea forțelor de frecare mobilizate la contactul dintre came și pereții fisurii, aceste dispozitive nu sunt indicate pentru tipurile de roci cu coeficient redus de frecare și sunt chiar contraindicate în cazurile în care pereții fisurii sunt uzi, murdari sau acoperiți cu gheață.

De asemenea, din cauza forțelor mari pe care le transmit asupra pereților fisurii, trebuie evitată montarea protecțiilor active în zonele friabile, unde apare pericolul de dislocare a bolovanilor sau în roci cu rezistență mică la compresiune, care s-ar putea sfărâma în zonele de contact.


Friend - "prietenul" cățărătorilor

Istoria friend-urilor

Prototip de friend

În  multe zone de cățărare există fisuri perfecte, continue, cu pereți paraleli și netezi, în care asigurarea cu protecții pasive este dificilă sau chiar imposibilă. Nevoia de asigurare în traseele care parcurg aceste fisuri i-a determinat pe cățărători să conceapă diferite protecții active, dar cele mai multe dintre modelele timpurii aveau funcționalitate limitată.

În 1978, după mai mulți ani de testare și de îmbunătățire a prototipurilor (unul dintre acestea este în imaginea alăturată, pe care am preluat-o din articolul Istoria camelor) americanul Ray Jardine, fost cercetător la NASA, a reușit să construiască un model cu adevărat funcțional, destinat asigurării în fisurile cu pereți paraleli, pe care l-a numit "Friend".

Inițial, Jardine și-a numit creația "Grabber". Într-o zi, în timp ce se pregăteau să intre într-un traseu, Kris Walker, coechipierul lui Ray, voia să-l întrebe pe acesta dacă a adus noile protecții, dar și-a amintit că trebuie să fie discret, pentru că dezvoltarea modelului se făcea în mare secret, iar în zonă se aflau și alți cățărători. În consecință, a întrebat: " Did you bring your... ah... Friends ?" (Ți-ai adus... prietenii ?)

Astfel, noul dispozitiv a fost botezat "Friend", iar primul model comercial s-a dovedit atât de bun, încât Wild Country l-a produs până în anul 2007 sub numele "Forged Friend".

În România se folosește curent numele "Friend" [frend] pentru toate dispozitivele cu came acționate cu arcuri (SLCD - Spring Loaded Camming Devices), în același fel în care toate copiatoarele sunt numite "Xerox" și toți pantofii de sport sunt numiți "Adidas". Din această cauză, în continuare voi folosi și eu denumirea generică "friend".

Jardine nu a reușit să găsească în America un fabricant pentru friend-urile sale, dar l-a convins pe englezul Mark Vallance de utilitatea lor, iar acesta a înființat firma Wild Country pentru a fabrica acest model de protecție activă care a revoluționat cățărarea tradițională.

Unghiul de atac constant

Noul dispozitiv avea patru came independente, opuse două câte două și dispuse simetric pe același ax, fiecare dintre acestea fiind acționată de un arc. Încărcarea se aplica pe mijlocul axului prin intermediul unei tije rigide, în care se făcea asigurarea. Pentru montarea în fisură, camele erau retrase cu ajutorul unor cabluri subțiri, fixate pe fiecare camă și pe mânerul comun de acționare.

Eficiența dispozitivului se datorează formei speciale a camei folosite, al cărei contur urmează o spirală logaritmică, ceea ce permite ca unghiul sub care sunt aplicate forțele asupra pereților fisurii să fie constant, indiferent de deschiderea camelor (imaginea alăturată).

Unghiul de incidenta

Pentru ca un friend să nu fie smuls dintr-o fisură, trebuie îndeplinită condiția:tg a < µ, unde "a" este unghiul de incidență a forțelor asupra pereților fisurii (imaginea din stânga), iar "µ" este coeficientul de frecare la contactul cu stânca.

Pentru primul model comercial, Ray Jardine a folosit un unghi de atac al camelor de 13,75 grade, pe care mulți fabricanți îl folosesc și în prezent ca unghi de referință pentru proiectarea noilor dispozitive cu came.

Datorită acestor caracteristici constructive, un friend va funcționa într-un anumit interval de dimensiuni de fisuri și nu doar pentru o anumită deschidere. Astfel, un set de 8-10 friend-uri folosit în mod obișnuit pentru cățărarea liberă tradițională acoperă o plajă de deschideri de fisuri de la 12-15 mm până la 90-110 mm (dar pe piață există și modele mai mici sau mai mari decât cele din acest interval).

Caracteristici constructive ale modelelor actuale de friend-uri

Modele diferite de friend

În timp, modelul inițial a suferit modificări importante, în mare parte datorate fabricanților care voiau să producă friend-uri, dar nu dețineau patentul pentru această invenție. Totuși, cama cu unghi constant nu era acoperită de patent, așa că trebuia găsită doar o modalitate diferită de a îngloba camele într-un nou dispozitiv.

Cea mai remarcabilă îmbunătățire, care în prezent este folosită la toate friend-urile, a fost înlocuirea tijei rigide a modelului inițial cu un cablu din oțel prevăzut cu o buclă pentru asigurare. Astfel au apărut două modele noi: cel cu un cablu în formă de "U", fixat pe capetele axului camelor și cel cu un cablu central, fixat la mijlocul axului.

Flexibilitatea oferită de cablu face ca dispozitivul să fie mai puțin sensibil la mișcările corzii și permite încărcarea lui peste marginea fisurilor orizontale sau oblice, ceea ce era problematic în cazul tijei rigide, din cauza efectului de pârghie.

În imagine sunt câteva modele diferite de friend: de sus în jos, Metolius Power Cam și DMM 4CU, ambele cu cablu în formă de U, apoi Metolius Master Cam și Wild Country Helium Friend cu cablu central.

Toate friend-urile actuale sunt echipate cu o buclă din chingă pentru asigurare. La unele modele (de ex. 4CU din imaginea de mai sus) chinga este dublată și se poate extinde, ceea ce oferă mai multe opțiuni de asigurare.

Friend BD Camalot deschis si inchis

O alta modificare interesantă apare la "Camalot" fabricat de Black Diamond, la care fiecare dintre cele două perechi de came opuse este dispusă pe câte un ax propriu (în imaginea alăturată este un C4 mărimea #3 în poziție complet deschisă și închis în poziția de montare).

Prin dublarea axei și majorarea unghiului de atac al camei la 15 grade, acest model obține un raport de expandare mai mare, ceea ce înseamnă că are capacitatea de a acoperi mai multe dimensiuni de fisuri. Totuși, această caracteristică este rezultatul unui compromis prin care se sacrifică o parte din forțele de frecare mobilizate la contactul cu pereții fisurii, motiv pentru care acest model este eficient mai curând în roci care au coeficient mare de frecare: granit, gresie, conglomerat etc. (Dealtfel, inițial Ray Jardine a folosit unghiul de 15 grade pentru prototipurile sale, care funcționau bine pe granitul și pe gresia din USA, dar apoi l-a micșorat la 13,75 grade, după ce a observat că acestea alunecau pe anumite roci pe care s-a cățărat în Marea Britanie).

DMM Dragons

După expirarea patentului deținut de Black Diamond pentru Camalot (care s-a produs în septembrie 2005), DMM Wales a scos pe piață un model cu axe duble similar cu C4 (dar cu o tijă diferită și cu chingă extensibilă), denumit Dragon (imaginea din dreapta), ale cărui came au unghiul de incidență de 13,75 grade, ceea ce-l face mult mai eficient decât modelul american în rocile cu coeficient de frecare mai mic, cum este calcarul. De asemenea, din 2016 firma Wild Country produce propriul model cu axe duble care se numește simplu "Friend", la fel ca primul dispozitiv fabricat de ei în 1978. Acesta seamănă destul de mult cu C4, dar păstrează unghiul original al camelor de 13,75 grade.

Se observă că la modelele cu axe duble, camele nu se pot roti peste poziția în care sunt complet deschise, datorită rezemării lor pe axul camelor opuse. Din această cauză, fabricanții susțin că friend-urile respective pot fi montate și pasiv, în poziție deschisă (forma de "umbrelă") și garantează și rezistența lor în această poziție. Nu am avut niciodată nevoie să folosesc un friend în acest fel, însa cred că această caracteristică poate fi utilă atunci când dispozitivul scapă într-o zonă mai largă din interiorul unei fisuri, în care ar putea totuși să reziste sprijinindu-se pe camele complet deschise.

Și alți fabricanți au găsit soluții pentru limitarea deschiderii camelor peste o anumită poziție (în general prin rezemarea reciprocă a camelor opuse prin intermediul unor proeminențe ale corpurilor camelor), dar bănuiesc că scopul lor a fost mai curând să ușureze montarea friend-ului prin reducerea cursei mânerului de retragere a camelor, decât să ofere o posibilitate de montare ca protecție pasivă.

În ultimul timp, probabil datorită concurenței comerciale dintre firmele producătoare, dar și datorită interesului pentru dezvoltarea echipamentului, au apărut noi modele de friend-uri în care se reflectă eforturile pentru reducerea greutății (de ex. Metolius Ultralight) sau mărirea raportului de expansiune (de ex. Omega Pacific Link Cam, Metolius Supercam).

Totem Cam

Un alt model apărut relativ recent este Totem Cam (stânga), pe care unii utilizatori îl consideră a fi revoluționar. Acesta funcționează după un principiu diferit de cel al friend-urilor "clasice": cablurile de sarcină nu sunt fixate pe axul camelor, ci direct pe came, care deși au un unghi de incidență mult mai mare, în această configurație asigură o aderență mult mai bună la pereții fisurilor (după afirmațiile fabricantului).

De asemenea, au fost concepute modele specializate pentru anumite situații specifice. Astfel, pentru fisuri deschise au fost create friend-uri "offset" la care perechea de came care se montează spre interiorul fisurii are dimensiuni mai mici, pentru folosirea în rocă slabă anumite modele (de ex. Metolius Fat Cam) au came mai groase pentru mărirea suprafeței de contact cu pereții fisurii, iar pentru montarea în spații înguste (de ex. alveole) există modele cu doar trei came, ceea ce reduce lățimea dispozitivului (Black Diamond C3, Metolius TCU, DMM 3CU) sau cu patru came, dar cu capul foarte îngust, cum sunt Metolius Master Cams, Black Diamond X4 sau Fixe Aliens.


Pentru exemplificarea diversității friend-urilor, imaginile de mai jos prezintă trei modele care au deschideri similare dar care diferă destul de mult din punct de vedere constructiv:

Trei modele diferite de friend Compararea latimii capetelor

Alegerea amplasamentului unui friend

Cu excepția mărimilor foarte mici, cele mai multe friend-uri au o rezistență garantată de peste 8-10 kN. Totuși, aceasta este doar rezistența mecanică (la rupere) a dispozitivului, care este determinată în atelier în condiții standardizate și care nu reprezintă o garanție că în situații reale, friend-ul montat într-o fisură va rezista la fel de mult. Pentru aceasta trebuie să ai grijă ca friend-ul să fie montat și orientat corect, într-o fisură cu forma adecvată și cu pereți curați și uscați, aflată în stâncă solidă.

Atunci când apreciezi calitatea stâncii trebuie să iei în considerare faptul ca forțele cu care friend-ul apasă asupra pereților fisurii sunt cam de două ori mai mari decât forța aplicată pe bucla de asigurare (de ex. un friend tracționat cu 5 kN va împinge în fiecare perete al fisurii cu o forță de cca. 10 kN). Din aceasta cauză, trebuie să te asiguri că roca din zona în care vrei să montezi un friend este suficient de solidă, iar dispozitivul nu va fi montat după bolovani detașați de masiv sau după lespezi desprinse, pe care împingerea camelor le-ar putea disloca.

Pereții fisurii trebuie să fie uscați și să nu fie acoperiți cu pământ, licheni, straturi de rocă dezagregată sau gheață, care ar putea micșora forțele de frecare care mențin dispozitivul în fisură și implicit rezistența asigurării. De asemenea, trebuie să ții cont că în anumite roci (de exemplu calcarul lustruit de apă) frecarea obținută la interfața dintre came și stâncă ar putea să nu fie suficientă pentru oprirea unei căderi. În asemenea cazuri, dacă trebuie totuși să folosești friend-uri, ar fi bine să te orientezi către modele cu unghiul de incidență al camelor cât mai mic, de exemplu Metolius (13,25 grade), DMM sau Wild Country (13,75 grade) și să eviți modelele cu unghi mare (Black Diamond folosește 15 grade pentru Camalot).

În zona în care se amplasează friend-ul, pereții fisurii trebuie să fie paraleli și destul de netezi, pentru a permite un contact cât mai bun între came și stâncă. Dacă fisura ar avea deschidere variabilă, iar friend-ul s-ar deplasa sub sarcină sau datorită mișcărilor corzii, acesta ar putea ajunge într-o zonă mai largă a fisurii, unde camele pot să se deschidă prea mult ducând la pierderea stabilității lui sau ar putea să avanseze într-o zonă îngustă în care camele să fie comprimate complet, făcând recuperarea dificilă, dacă nu chiar imposibilă.

Deplasarea unui friend in fisura

Atunci când cablul friend-ului este mișcat în lungul fisurii, dispozitivul are tendința să pivoteze în jurul uneia dintre perechile de came opuse.

Dacă mișcările se repetă în ambele sensuri (pozițiile succesive din diagrama alăturată), friend-ul va face "pași" spre interiorul fisurii. Datorită acestui fenomen, dispozitivul se deplasează în fisură, iar dacă aceasta are deschidere variabilă în zona amplasamentului, friend-ul își poate pierde stabilitatea sau se poate bloca.

Daca exista posibilitatea ca friend-ul să fie afectat de mișcările corzii, asigurarea acestuia se va face cu o buclă mai lungă, care să micșoreze pericolul de deplasare accidentală în interiorul fisurii. De asemenea, cățărătorul trebuie să aibă grijă să nu disloce dispozitivul atunci când se cățăra pe lângă el.


Friend Black Diamond Camalot C4Friend DMM 4CU

Pentru exemplificare, în imaginea din stânga este amplasamentul unui friend Black Diamond C4 #1 într-o fisură neregulată.

Deși în aparență aceasta este o poziție corectă, cu camele retrase 60-70 % și deschise în mod egal și simetric, la o privire mai atentă se observă că dispozitivul este montat într-o zonă în care fisura se lărgește atât dedesubtul cât și deasupra lui.

Daca friend-ul respectiv ar aluneca în jos - chiar și foarte puțin - atunci când este solicitat în cazul opririi unei căderi sau dacă ar face pași în sus prin fisură datorită mișcărilor corzii, camele exterioare s-ar deschide, iar stabilitatea lui ar putea fi compromisă.

În acest caz particular, pentru creșterea siguranței și eficienței protecției am folosit un friend ceva mai mic, montat puțin mai sus și mai în interiorul fisurii, într-o zonă cu pereții paraleli (imaginea din dreapta), iar pentru asigurarea acestuia am folosit o buclă mai lungă, pentru a limita efectul mișcărilor corzii.

Montarea friend-urilor

Pentru montarea unui friend se retrag camele cu ajutorul mânerului (trăgaciului) acestora, apoi se poziționează cu grijă dispozitivul într-o zonă a fisurii în care pereții sunt paraleli și lipsiți de denivelări pronunțate, se orientează cablul în direcția încărcărilor anticipate și se eliberează mânerul.

În poziția finală, toate camele trebuie să fie deschise în mod egal și simetric, iar deschiderea acestora trebuie să fie cuprinsă în intervalul recomandat de fabricant, altfel stabilitatea asigurării va fi cel puțin îndoielnică. Totuși, atunci când apreciezi deschiderea unui friend, trebuie să faci diferența între expansiunea totală (de la 0 % la 100 %) pe care o "laudă" fabricantul în cataloage și cea reală, care este cam 50-60 % din deschiderea totală.

Firmele americane Black Diamond și Metolius recomandă folosirea friend-urilor lor în zona de deschidere 10 % - 60 %, iar firma DMM Wales recomandă zona 25 % - 75 %. Pentru a mă lamuri de ce există aceste diferențe între specificațiile fabricanților, l-am contactat pe inginerul Graham Desroy de la DMM, care mi-a răspuns:

"Un friend funcționează practic pe întreaga lui acoperire, dar dacă este complet închis este dificil sau chiar imposibil de recuperat din fisură, iar dacă este deschis aproape de limita maximă ar putea ieși din fisură în cazul în care roca este mai moale și cedează, chiar și foarte puțin. DMM recomandă aceste limite (25 % - 75 %) pentru ca acestea sunt deschiderile în care se testează ancorele fricționale conform standardelor UIAA-125/EN-12276".

Master Cam

Cu toate că este folosită frecvent, exprimarea procentuală a deschiderii funcționale a unui friend nu este foarte practică în situațiile reale, în care este destul de dificil să apreciezi o valoare numerică a intervalului respectiv în raport cu deschiderea minimă și/sau maximă a camelor. Din aceasta cauză este util să-ți stabilești niște repere vizuale după care să te ghidezi. (În acest scop, friend-urile Metolius au niște puncte colorate pe marginea camelor: verde - corect, galben - acceptabil, roșu - prea deschis).

De exemplu, eu încerc să montez friend-urile cât mai aproape de poziția în care colțurile de jos ale camelor sunt coliniare, așa cum se observă în fotografia din dreapta (un Metolius Master Cam montat corect într-o fisură verticală, în calcar).

Pentru a avea posibilitatea să verifici poziția și deschiderea camelor, friend-ul trebuie montat într-o zonă vizibilă a fisurii, însă nu foarte aproape de marginile acesteia, care s-ar putea sparge datorită încărcărilor mari care apar în cazul opririi unei căderi în coardă și evident, nici prea departe în interiorul fisurii, unde să nu mai poți observa felul în care se realizează contactul dintre came și pereți.

Cel mai frecvent, friend-urile se montează în fisuri verticale, în care cablul este orientat în jos, pe direcția solicitărilor celor mai probabile (cele gravitaționale), dar la fel de bine pot fi montate și în fisurile oblice sau orizontale. În aceste situații, trebuie să acorzi atenție felului în care este poziționat cablul friend-ului pe marginea de jos a fisurii, pentru că o cădere ar putea produce deformarea lui ireversibilă (și implicit scoaterea din uz a dispozitivului), chiar dacă - în teorie - flexibilitatea cablului permite încărcarea acestuia în acest fel.

De asemenea, trebuie să te asiguri că în acest caz carabiniera de asigurare nu se sprijină pe stâncă într-o poziție în care să facă pârghie sau în care să blocheze sub ea coarda de asigurare în cazul unei căderi. De regulă, soluția acestei probleme este repoziționarea carabinierei într-o zonă unde este solicitată corect, prin extinderea buclei friend-ului (dacă acesta este prevăzut cu buclă extensibilă) sau prin prelungirea acesteia cu un anou trecut "în două" prin ea (este contraindicat să prinzi cele două bucle de chingă printr-un laț, din cauza scăderii de rezistență pe care o produce acest nod).

Extensie 1 Extensie 2
Extinderea buclei friend-ului (stânga) sau prelungirea ei cu un anou pentru a evita rezemarea carabinierei pe stâncă.


Un set de carabiniere DMM Alpha Colourpack Fiecare friend va fi echipat cu o carabinieră proprie, care este folosită atât la prinderea acestuia pe bridele pentru echipament de pe ham cât și (uneori) pentru asigurare. Pentru a facilita alegerea de pe ham a mărimii dorite, în acest scop poți folosi seturi de carabiniere care au aceleași culori ca friend-urile.

De exemplu, Black Diamond produce carabinierele Neutrino Rack Pack, colorate la fel ca friend-urile Camalot C4, DMM produce mai multe seturi de carabiniere anodizate în culorile  friend-urilor fabricate de DMM sau de Wild Country (de ex. Alpha Trad din imagine). De asemenea, C.A.M.P. a scos pe piață un set de opt carabiniere Photon care respectă schema de culori a friend-urilor Metolius.


TOP

Dispozitivele "Ball Nut"

Doua nuci montate in opozitie

Pornind de la ideea de a monta două nuci în opoziție în fisuri cu fețe aproape paralele sau atunci când dimensiunea fisurii depășește mărimea protecțiilor pasive disponibile (imaginea alăturată), cățărătorii au încercat replicarea acestei metode printr-un dispozitiv unitar, care să poată fi plasat cu rapiditate în fisurile de acest fel.

În timp, au fost experimentate diferite modele bazate pe ideea că două nuci de diferite forme care alunecă una pe cealaltă sunt capabile să producă expandarea ansamblului în fisură, dar niciunul dintre acestea nu a "prins" cu adevărat, deși în 1983 firma Metolius USA (Doug Phillips) a scos pe piață un model destul de bun numit "Sliders".

Un set complet de CAMP Ballnuts

În cele din urmă, Steve Byrne a reușit să perfecționeze dispozitivele anterioare, ajungând la modelul funcțional folosit în prezent, care a fost numit "Ball Nut" și care actualmente este fabricat în paralel (se pare că în aceeași fabrica din Coreea!) atât de firma americană Trango cât și de firma italiană C.A.M.P.

Setul complet de C.A.M.P. Ball Nuts din imagine cântărește doar 250 g și permite asigurarea în fisuri de la 3 la 15 mm, acoperind astfel o zonă în care friend-urile nu sunt disponibile sau au rezistențe prea mici pentru asigurarea în cățărarea liberă.

Principiul de funcționare

Functionarea unui Ballnut

Acest dispozitiv este compus dintr-o nucă din oțel (1) prevăzută cu un canal lateral pe care glisează o pastilă în forma de calotă sferică (2). Aceasta este împinsă în poziția expandată de un arc elicoidal (3) prin intermediul unui cablu rigid care leagă pastila de trăgaciul de acționare (4).

O nucă obișnuită are nevoie să se rezeme pe o proeminență a peretelui fisurii. Pastila glisantă a dispozitivului joacă tocmai acest rol: datorita coeficientului mare de frecare al parții sale exterioare, care este acoperită cu un strat de cupru, pastila aderă bine la peretele fisurii și funcționează ca un element staționar.

Tracțiunea aplicată prin intermediul cablului de asigurare asupra nucii din oțel, care are coeficient redus de frecare, o face pe aceasta să se împăneze între pastila "sudată" pe un perete al fisurii și peretele opus. Acest efect de pană generează presiuni foarte mari asupra pereților fisurii, ceea ce mobilizează forțele de frecare care se opun smulgerii dispozitivului din fisură.

Montarea protecțiilor Ball Nut

BallNut #2 montat corect intr-o fisura de cca. 6 mm

Cu excepția celui mai mic Ball Nut (#1), pe care CAMP îl garantează la 7kN iar Trango USA (cealaltă firmă producătoare a acestor protecții) doar la 4 kN, toate celelalte mărimi sunt capabile să suporte încărcări de 8 kN. Totuși, rezistența mecanică relativ mare a dispozitivului nu garantează automat că asigurarea va opri o cădere în coardă, fie ea chiar și cu un factor de cădere mic.

Datorita dimensiunilor reduse ale fisurii, calitatea amplasamentului este greu de inspectat vizual, iar calitatea rocii, forma și gradul de curățenie a fisurii și poziția dispozitivului în fisură influențează în mare măsura rezistența asigurării.

Din aceasta cauză, pentru o asigurare eficientă, un Ball Nut trebuie să fie amplasat în fisură cu mare atenție, astfel încât suprafața de contact cu pereții fisurii să fie maximă, iar cablul să fie orientat în direcția solicitărilor anticipate.

Mărimea dispozitivului se va alege astfel încât să fie doar cu puțin mai mică decât deschiderea fisurii, iar pereții fisurii trebuie să fie curați și netezi (preventiv, fisurile înguste pot fi curățate folosind un extractor de nuci). De asemenea, o ușoară îngustare a fisurii în direcția solicitărilor va crește simțitor siguranța asigurării. Datorită formei de calota sferică a pastilei mobile, care se poate adapta la unghiul dintre fețele fisurii, Ball Nut-ul poate fi folosit și pentru asigurarea în fisuri ușor deschise spre exterior.

Detaliu

Pentru montare, se retrage pastila mobilă cu ajutorul mânerului acesteia, se introduce Ball Nut-ul în fisură și se poziționează astfel încât cablul să fie orientat pe direcția anticipată a încărcărilor, apoi se eliberează mânerul, iar dispozitivul se fixează pe poziție printr-o smucitură aplicată prin intermediul buclei de asigurare.

În poziția finală, pastila trebuie să fie retrasă între 50% și 90% din cursa totală (aceasta se va afla undeva în jumătatea inferioara a nucii din oțel), ceea ce asigură o marjă de siguranță pentru deplasările care se pot produce în cazul încărcărilor mari. Totuși, chiar și dacă montarea este corectă, rezistența asigurării este direct dependentă de caracteristicile mecanice ale rocii, datorita suprafețelor mici prin care se realizează contactul dispozitivului cu stânca.

În detaliul alăturat se vede capul unui BallNut #2, montat corect într-o fisură de cca. 6 mm (cel din imaginea de mai sus), la care se observă pastila glisantă retrasă cca. 60% din cursa totală.

Cablul unui Ball Nut este destul de rigid, ceea ce impune asigurarea cu o buclă mai lungă, astfel încât dispozitivul să nu fie afectat de mișcările corzii. De asemenea, din cauza rigidității cablului, nu este indicată montarea în poziții în care acesta ar fi solicitat peste muchii (fisuri orizontale, alveole, etc.) sau în alte direcții decât în lungul axului dispozitivului.

Personal, din cauza dificultății inspectării amplasamentului, consider că mărimile #1 și #2 de Ball Nuts (pentru fisuri de 3,5 ÷ 7 mm) reprezinta doar o soluție de asigurare temporară, pentru cele câteva mișcări prin care să pot ajunge la o posibilitate de asigurare mai solidă, dar de obicei mă cațăr cu încredere deasupra Ball Nut-urilor #3, 4 și 5 pentru care se pot verifica mai bine condițiile în care se realizează contactul cu pereții fisurii.


TOP

Alcatuirea "rack-ului" de protecții active

Protecțiile active sunt în general mai pretențioase decât cele pasive, montarea lor necesitând o bună înțelegere a modului lor de funcționare și o mai mare atenție în privința alegerii amplasamentului. De asemenea, aceste protecții sunt mai greu accesibile datorită preturilor lor ridicate, sunt mai grele și ocupă mai mult loc pe ham. Cu toate acestea, de multe ori protecțiile active sunt absolut necesare pentru asigurarea în locuri în care nu funcționează nimic altceva, deci sunt oarecum obligatorii în completarea rack-ului de protecții pasive.

Echipamentul de trad este scump și atunci când îl cumperi ai putea să fii tentat să alegi protecțiile de care ai nevoie pe criteriul prețului cel mai mic. Dacă vei cumpăra protecții de calitate îndoielnică pentru că sunt mai ieftine, de fapt pe termen lung vei cheltui mai mult, pentru că mai devreme sau mai târziu vei simți nevoia să le înlocuiești cu echipament mai performant, mai ușor sau mai sigur. (Americanii spun: "buy nice or buy twice"...)

Cel mai bine este să te orientezi de la început asupra unor modele fabricate de firmele cu reputație solidă, care au standarde de calitate foarte ridicate și ale căror produse sunt garantate și certificate conform normelor CE și UIAA. De asemenea, este indicat să alegi modele care au vechime pe piață, ale căror caracteristici (comportamentul în timp, eficiența în diferite tipuri de roci, rezistența etc.) au fost deja verificate de mii de utilizatori.

Pentru început, va trebui să cumperi friend-uri care să acopere deschiderile de fisuri de la 25 la 60 mm (zona de la chei de degete la chei de palma), pentru care rack-ul de protecții pasive nu îți oferă suficiente opțiuni. Cu timpul, la acestea vei adăuga mărimile mai mici sau mai mari, pe care ai observat că le-ai fi putut folosi în traseele pe care le-ai urcat.

Atunci când cumperi friend-uri, trebuie să le alegi pe cele adecvate nevoilor tale, pentru că există diferențe funcționale importante între modelele diferiților fabricanți, iar unele modele sau mărimi sunt mai indicate decât altele pentru anumite tipuri de rocă sau pentru anumite dimensiuni sau orientări ale fisurilor.

Dacă în final vei ajunge să ai mai multe seturi de friend-uri (în ideea ca echipamentul nu este niciodată "destul"), este bine ca acestea să fie modele diferite, ceea ce de obicei asigură și o întrepătrundere a mărimilor modelelor diferite, astfel încât să nu existe mărimi de fisuri pentru care să nu ai opțiuni de asigurare. Totuși, trebuie să te ferești să formezi un rack din modele și mărimi desperecheate, care ar fi foarte greu de identificat atunci când vrei să alegi de pe ham o anumita piesă.

Pentru exemplificare, în fotografie este rack-ul meu de protecții active, format din 18 friend-uri și un set de Ball Nuts, iar din diagramă de mai jos a deschiderilor utile ale protecțiilor se observă ca acestea alcătuiesc practic două seturi, fiecare acoperind în mod continuu toate dimensiunile de fisuri din intervalul 13-96 mm, respectiv 3,5 - 65 mm. Cele două seturi se completează reciproc datorita faptului ca fiind modele diferite, mărimile lor se întrepătrund.


Rack-ul meu de protectii active

Pentru facilitarea identificării protecțiilor de pe ham, toate friend-urile Wild Country sunt echipate cu carabiniere DMM Phantom (26 g) colorate în aceleași nuanțe ca și camele, iar friend-urile Metolius sunt echipate cu carabiniere CAMP Photon (29 g) care respectă aceeași schema de culori.

Desigur, nu iau mereu cu mine în trasee toate cele 23 de protecții, ci le aleg pe cele necesare, în funcție de tipul de rocă și de posibilitățile de asigurare din traseu. De exemplu, în traseele de mai multe lungimi de coardă în care sunt posibilități frecvente de montare a protecțiilor pasive, uneori ori iau doar friend-urile Wild Country #.5 - #3 (#4 îl iau doar dacă știu sigur că voi avea nevoie de el), iar în traseele pe calcar în care sunt fisuri înguste voi folosi cu preponderență friend-urile Metolius.



TOP

Verificarea și întreținerea protecțiilor active

Inspectarea periodică a protecțiilor active

Protecțiile active sunt dispozitive mai complicate, cu multe piese componente dintre care unele sunt mobile, iar la fabricarea acestora se folosesc materiale care au caracteristici diferite. Numărul mare de componente înseamnă tot atâtea locuri în care pot apărea probleme care să afecteze siguranța sau buna lor funcționare.

Din aceasta cauză, inspectarea protecțiilor active pentru identificarea eventualelor deteriorări trebuie să fie făcută cu atenție și conștiinciozitate, atât înainte, cât și după fiecare utilizare. Pentru elemente suplimentare despre verificare și întreținere citește instrucțiunile fabricantului, care însoțesc produsul respectiv.

Orice protecție deteriorată, uzată excesiv sau în care nu ai încredere 100 % trebuie să fie scoasă din uz. Siguranța ta și a echipei de coardă este mai prețioasă decât costul înlocuirii echipamentului deteriorat.


Verificarea protecțiilor active trebuie să acopere cel puțin următoarele elemente:

Întreținerea protecțiilor active

Pentru menținerea funcționalității optime a protecțiilor active, este necesară întreținerea lor periodică: